vineri, 26 iunie 2015

Cine eşti străine şi ce doreşti?


Stancu Alexandra VIII B

Nu ştiu cine eşti, străine.
De unde vii şi cum m-ai găsit?
Cu ce scop intri-n castelul meu?
Cheia porţilor mele-o porţi cu tine…
N-ai nici un drept, aici nu eşti primit.
Şi stai la poartă până-n zori
Şi nimeni nu-ţi răspunde
Dar porţile crapă şi cad…
Şi cu sabia-n mână, gata să mă răneşti,
Intri-ntr-o cameră-ntunecată.
Mă cauţi şi nu mă găseşti.
Dar sunt acolo, în colţ, după uşă.

Cine eşti, străine, şi ce doreşti?

Trip Over The Mountains


Stancu Alexandra VIII B

Don’t tell her I’m burried two feet under the ground
Don’t tell her I’m not breathing
Tell her I’m on a trip,
Running on rainbows,
Walking in the pouring rain,
Flying with birds, over the blue sky…
Tell her I’m just away for some days,

Some months, for the rest of my life.

Universul din camera mea...


Budulan Alexandru VII

Era o zi ca oricare alta. Ca un elev silitor ce sunt, îmi terminasem temele, iar după, începusem să mă joc pe calculator… nimic interesant, doar tipicele jocuri ale internetului, în special Mario, Mario era preferatul meu… îmi plăcea foarte mult că înainte de a începe jocul, puteam alege dacă personajul cu care voi juca să fie îmbrăcat în roşu sau în verde. Mario putea creşte şi mereu îmi imaginam dacă va ajunge atât de mare încât să nu mai poată încăpea pe ecranul micului meu monitor. Atunci când pierdeai o viaţă, el sărea foarte sus, apoi cobora până când dispărea (oare unde?).După câteva jocuri, înainte de a pierde ultima viaţă, Mario a coborât atât de jos încât a ajuns pe tastatura mea, iar cu un semn subtil cu mâna mi-a arătat să privesc peretele din spatele televizorului…el a ajuns mult mai repede, iar eu urmându-l m-am minunat de ceea ce vedeam. În locul întunecat şi încurcat cu cabluri prăfuite, apăruse o ,,intrare” fără uşă, împrejurul căreia sclipeau numeroase mesaje colorate în verde, roşu, albastru, care mă îndemnau să intru, însă oricât de mult mi-aş fi dorit asta, eram oricum mult prea mare pentru a intra, însă cu un sunet ,,virtual”, Mario mă asigură că nu e nici o problemă, după care intră. De partea cealaltă a peretelui, unde eu credeam că se află apartamentul părăsit al unei familii cipriote, se aprinse o lumină puternică după care mâinile lui Mario, care acum, spre surprinderea mea, era la fel de mare ca mine, cuprinseră marginile uşii de o parte şi de alta, după care trase făcând uşa destul de încăpătoare pentru mine. De partea cealaltă, totul era altfel, era făcut din cuburi, chiar şi eu acum eram compartimentat în câteva cuburi de culoarea hainelor mele. Copacii erau din bule de gumă cubice, iar pământul nu era nimic altceva decât un puzzle de cuburi mai mici care pur şi simplu pluteau în ceva care nu era aer, era asemănător lui, dar mirosea oarecum plăcut a circuite şi îi puteai schimba culoarea doar gândindu-te…
În jurul copacilor se plimbau ţestoase mov sau de un verde aprins care intrau în carapace şi se învârteau rapid dacă le loveai sau săreai pe ele. Am început să alerg şi să mă joc, dar nu am observat golurile de cuburi prin care cădea Mario când pierdea o viaţă, şi am căzut într-unul, însă nu la fel ca şi cum aş fi căzut într-o prăpastie, de exemplu, parcă doar pluteam lin spre pământ ,care nu părea să se arate curând…
         Si plutind aşa lin şi nesfârsit, am tras pătura de pe mine şi am deschis ochii, realizând că totul fusese doar un vis, sau poate că nu…dacă fusese un semn sau doar o trimitere în lumea reală făcută în aşa fel încât să nu îmi dau seama sau să nu pot spune nimic nimănui, însă…poate că e mai bine aşa, decât să le fi povestit prietenilor şi să mă creadă vreun ciudat.
         Dar totuşi în mintea mea era ceva ce îmi spunea că totuşi nu fusese doar un vis, aşa că am sărit din pat la birou şi am deschis computer-ul. ¦Internetul nu mergea, aşa că am încercat să aşez cablurile din spatele biroului, mai bine încât să pornească…şi nu a fost în zadar, internetul a pornit, iar eu am deschis o fereastră şi am început să mă joc Mario, însă totul era normal. Mario sărea şi cobora la fel ca înainte, virtual, nu părea să aibă niciun fel de expresie sau tentativă de real.
         De fiecare dată când pierdea o viaţă ,totul era exact la fel şi nimic neobişnuit nu se întâmpla, aşa că am mers în spatele televizorului…Cand-colo, nici de cum uşă luminoasă sau lumină puternică ,ori măcar mirosul acela plăcut al aerului, sau ce o fi fost, nimic…aşa că am încercat să strig şi să bat în părticica de perete, însă nu am făcut nimic altceva decât să-l fac pe vecinul care locuia alături şi pe care eu îl credeam inexistent, să bată la uşă pentru a-i spune mamei să îşi dea animalul afară, pentru că face mult zgomot şi îl deranjează!!!... Încercând să îi explic mamei nu am făcut-o decât să creadă că am nevoie de psiholog. Până când voi descoperi aşa-zisul ,,mister”, el va rămâne un adevărat motiv care să îmi dea de gândit. JJJ


marți, 23 septembrie 2014

Coordonatori Nr.5 şi Nr.5 bis

Coordonatori Nr.5 (Revista pentru elevi)
Prof. Cristina Sandulian
Prof. Ionela Silvia Cojocăreanu

Coordonatori Nr.5 bis (Revista pentru profesori)
Prof. Constantin Sandulian
Prof. Petrică Vasile

marți, 27 mai 2014

The Beatles

Florentina Marin VII B

Grupul a fost alcătuit din John Lennon (vocal, chitară ritmică), Paul McCartney (vocal, chitară bas), George Harrison (chitară solo) şi Ringo Starr (baterie). Ei s-au adresat generaţiile de tineri crescute în atmosfera de după Al Doilea Război Mondial, în Anglia, SUA etc. Fără dubiu, The Beatles este unul din cele mai faimoase şi mai de succes grupuri din istoria muzicii rock, având peste 1,1 miliarde de discuri vândute în lumea întreagă.
Au devenit faimoşi pentru melodiile lor, nu foarte apreciate de unii critici, considerate aparţinând muzicii pop, dar în lucrările lor de mai târziu au obţinut laude atât din partea criticilor cât şi din partea ascultătorilor. În cele din urmă, ei şi-au dovedit nu doar talentul de muzicieni ci s-au îndreptat cu succes chiar spre cinematografie şi, în cazul lui John Lennon, în activism politic.
În 2004 revista Rolling Stone clasa trupa The Beatles pe locul I pe lista celor 100 a celor mai mari artişti ai tuturor timpurilor. Conform aceleiaşi reviste, muzica inovativă a trupei The Beatles şi impactul cultural al acesteia au ajutat la definirea culturală a anilor 1960.
În decursul anului 1963, cântecele formaţiei se vor situa cu precădere pe locul întâi din topurile britanice. Numărul total al discurilor formaţiei The Beatles care s-au vândut în acest an, de două milioane şi jumătate, a constituit un record în istoria muzicală a Marii Britanii.
În aprilie 1963 apare al treilea single al trumei, intitulat „From Me to You”.
În perioada mai-iunie, The Beatles participă la un nou turneu, alături de Roy Orbison, iar în august apare single-ul „She Loves You”, cu un tirajul precomandat de 500.000 de exemplare.
Mania pentru Beatles a început în Anglia pe 13 octombrie 1963 cu o apariţie televizată la London Palladium (emisiunea „Sâmbătă seara la Palladium”).
Turneul în Suedia s-a soldat cu un imens succes.
În noiembrie 1963, Beatles cântă la Royal Command Performance în acelaşi program cu Marlene Dietrich și Maurice Chevalier.
La sfârşitul anului 1963, apare albumul With The Beatles (cu o precomandă de 1.000.000 de cereri). Un critic de la ziarul Sunday Times scria: „Sunt cei mai mari compozitori după Beethoven".
În ianuarie 1964, susţin concertul „Olympia”, alături de Trini Lopez şi Sylvie Vartan. Single-ul „I Want to Hold Your Hand” va ocupa locul I în top-urile americane. Beatlemania a explodat apoi în SUA.
Această trupă, ce cânta muzică pop pe atunci, a devenit în scurt timp un fenomen mondial cu fani care-i adorau pe membrii trupei, cu adulaţii isterice din partea fanilor şi condamnări din partea comentatorilor culturali, printre care şi Frank Sinatra.
O parte a criticilor adresate trupei îşi avea originea în confuzia asupra surselor muzicii lor (o confuzie asemănătoare a planat şi asupra lui Elvis Presley în 1956, criticile provenind de la persoane care nu cunoşteau tradiţia muzicii blues, R&B şi gospel) iar o parte era cauzată de reacţia neîncrezătoare cu privire la lungimea părului membrilor The Beatles.
În 1964, ei au ocupat primele 5 poziţii ale „Hot 100” din revista Billboard, o realizare care nu a mai fost repetată niciodată până acum.
Au urmat turnee în Europa şi Australia iar mai târziu are loc premiera filmului A” Hard Day's Night”, single-ul cu acest titlu cucerind rapid locul I în clasamente.
Au susţinut primul mare turneu peste ocean (întâlnire cu Bob Dylan) continuat cu turneul prin Anglia, show-ul televizat împreună cu The Yardbirds şi apariţia melodiei „I Feel Fine/ She's a Woman” (locul I în topuri).
În 1966 a urmat ultimul concert în Anglia organizat de publicaţia New Musical Express, în iulie turneul în R.F. Germania (primiţi triumfal la Hamburg), apoi turneul în Filipine (record al numărului de spectatori: 100.000) şi un concert în Japonia.

luni, 26 mai 2014

How were jeans invented?

 Florentina Marin VII B 
  
Pop groups wear them. You wear them. They are the best-known item of clothing in the universe. They are comfortable, they are stylish, they are jeans!
The story of jeans started at the time of the American Gold Rush. In 1849 thousands of people went to California to dig for gold and hopefully make their fortune. Among them was a young man called Levi Strauss who went to California from Germany at the age of 18. He didn’t find any gold but the made a lot of money.
Levi S. realised that the gold miners needed very strong clothes which were easy to wash and which were comfortable to wear. So in the early 1850’s , he bought some thick cotton denim from a mill in New Hampshire, USA. The name denim used to describe the cotton, came from serge de Nimes, after the town of Nimes in the south of France, Levi S. decided to make trousers from this strong material.
“If I make the trousers from denim he thought, I’m sure people will buy them. They’d rather have trousers which will last a long time then the ones they-re wearing at present.” And he was right!
Levi Strauss’s trousers were later called jeans, possibly because sailors from Genoas in Italy wore them. The popularity of jeans increased and they were soon sold right across the USA. In 1873, stitching shaped like the wing of the Rocky Mountain Eagle, was added.
In the 1950’s, the fashion for jeans arrived in Europe. A magazine advertisement showen that in the USA, jeans were worn every day and not just at work. People in Europe began to wear jeans in their free time.
In the 1980s a jeans advertisement appeared on British TV. In it, a young man walked into a launderette, took off his jeans and put them in a washing machine.
Everyone in the launderette was shocked. As a result of the advertisement make of jeans increased by 800 per cent.

marți, 20 mai 2014

Natură statică

Florentina Marin VII B



luni, 19 mai 2014

Portret (I)

Florentina Marin VII B




duminică, 18 mai 2014

Portret (II)

Florentina Marin VII B

  

sâmbătă, 17 mai 2014

Toamna

Florentina Marin VII B 




miercuri, 14 mai 2014

Dragostea pentru patrie

Luciana Dumitrescu VIII A

Dragostea de patrie este cel mai nobil şi cel mai înălţător sentiment pe care îl poate simţi o fiinţă omenească.
Dragostea de patrie este dragostea de pragul casei în care ne-am născut, de vatra focului şi de cuptorul la care ne-am încălzit în iernile aspre când zăpada scânteietoare era spulberată de vânturi sau scârţâia sub pasul zburdalnicei copilării. Este dragostea de pace, de liniştea şi de prosperitatea patriei noastre. Este spiritul revoluţionar care ne face să realizăm lucrurile mai bine, să le dorim mai frumoase, să ne bucurăm de ele şi de o viaţă liberă.
Dragostea de patrie este viaţa, fericirea pe care o simţim trăind în fiinţa neamului nostru, este sănătatea noastră, orizonturile acestui pământ, este cerul curat cu miros de fân şi parfum îmbietor al florilor, este seninul nopţilor cu stele, sunt sclipirile stropilor de rouă de pe iarba înverzită în dimineţile de primăvară pe care razele soarelui vin să le răpească sus, în văzduh.
Orice român care îşi iubeşte patria se gândeşte cu bucurie la oamenii valoroşi ai acestor meleaguri pe care le iubim: Burebista, Decebal, Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanul, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Aurel Vlaicu, Henri Coandă, Nicolae Iorga, Constantin Brâncuşi, George Enescu şi mulţi alţii. Fără ei, cuvântul “patrie” ar fi gol, fără sacrificiul lor pe altarul istoriei, al culturii şi al ştiinţelor, ţara noastră ar fi doar o etichetă de un anumit contur pe harta lumii.
Dragostea de patrie înseamnă să ne sacrificăm, să dăm totul pentru ţară, înfăptuindu-i idealurile, trăind în adevăr şi dreptate.