Tăcerea nopţii

Claudia Florentina Prină, clasa a VIII-a A

Începe să se însereze. Soarele părăseşte cu tristeţe împărăţia cerului. Luna încă se lasă aşteptată. Satul e acoperit de o mantie neagră. În tăcerea nopţii nu se aud decât micii greieri, dar într-un final şi aceştia au nevoie de odihnă. O linişte nepipăită cuprinde străzile neumblate în noapte.
Peste puţin timp luna se deşteaptă şi îşi aduce aminte că trebuie să îşi facă apariţia pe cer. Odată cu ea se treziră şi stelele. Împreună străluceau ca nişte făclii. Aveau o lungă şi întunecată noapte de luminat.
Ce noapte minunată!