Avioanele

Emanuel Marian Ciocan VIII B

Avioanele sunt aeronave cu o suprafaţă portantă sau de zbor fixă. Viteza lor de deplasare este asigurată de motoarele propulsoare care în urma producerii exploziei amestecului dintre aer şi combustibil în camera de ardere produc un jet puternic de aer care împinge avionul înainte.

Asupra unui avion aflat în zbor acţionează patru forţe, aceleaşi ce acţionează asupra oricărui obiectului aflat în zbor sau care încearcă să se ridice de la sol. Dintre aceste forţe, cea care creează probleme la ridicarea în zbor a unui avion este forţa de greutate. Datorită forţei gravitaţionale, forţa de greutate este îndreptată întotdeauna în jos, spre centrul pământului. Greutatea este direct proporţională cu masa avionului şi, de aceea, depinde de încărcarea avionului.

Modalitatea tehnică prin care este învinsă forţa de greutate este tracţiunea asigurată de motoarele propulsoare. Valoarea tracţiunii depinde de mai mulţi factori care sunt asociaţi cu sistemul de propulsie: tipul motorului, numărul de motoare, comanda motorului, viteza şi înălţimea de zbor. Pentru ca avionul să se ridice de la sol şi să zboare este necesar ca forţa de propulsie să depăşească forţa de greutate, altfel spus, ca forţa de ascensiune să fie suficient de mare pentru ca avionul să poată zbura. Zborul în sine are şase etape principale: decolarea, ascensiunea, zborul orizontal, întoarcerea, coborârea şi aterizarea.

Pe lângă caracteristicile mai sus enumerate mai există şi altele care influenţează direct performanţele de zbor ale unui avion: forma exterioară a avionului, dimensiunile sale, structura de rezistenţă, materialele din care este realizat, instalaţiile şi mecanica avionului, echipamentele şi aparatele de comandă. Bineînţeles, pilotul este cel care va trebui să ghideze în mod corespunzător aeronava, pregătirea sa fiind esenţială în desfăşurarea în bune condiţii a zborului.

Urgent

Alina Georgiana Ciocan VIII B

Într-o zi de noiembrie, doamna directoare a Şcolii de fete Nr. 654I s-a adresat primarului localităţii, printr-o scrisoare urgentă, rugându-l să atribuie şcolii sale o cantitate de lemne necesare pentru a face căldură în şcoală, deoarece iarna se apropia grăbită şi părea să nu fie prea iertătoare cu frigul.

Neprimind nici un răspuns şi aşteptând în zadar, doamna directoare trimite în decembrie o a doua scrisoare urgentă destinată tot domnului primar în care îl roagă insistent în privinţa cantităţii de lemne necesare instituţiei pe care o conduce. Dar nici de această dată nu se rezolvă nimic.

La ceva timp, făcând o inspecţie în şcoală, revizorul şcolar trimite şi el o scrisoare, către acelaşi domn primar, în care spune că a fost întâmpinat la şcoală de trei profesoare şi de doamna directoare care s-au plâns că şcoala este lipsită de căldură iar starea de sănătate a copiilor este foarte proastă. La rândul său, revizorul cere şi el urgent şi roagă primarul să atribuie şcolii cantitatea de lemne necesară pentru iarnă.

Văzând că situaţia este tot mai gravă şi că domnul primar nu dă nici o atenţie solicitărilor sale, doamna directoare se adresează domnului ministru, plângându-se acestuia că a scris mai multe adrese urgente primarului şi că acesta nu a răspuns în nici un fel nevoilor şcolii. Pentru a dovedi cele spuse, doamna directoare aminteşte faptul că şi domnul revizor şcolar a făcut o inspecţie în şcoală şi poate afirma că şcoala este într-o stare critică.

La aflarea acestor veşti, domnul ministru trimite o scrisoare către domnul revizor şcolar în care îl roagă să facă o anchetă urgentă în şcoală. Primind scrisoare domnului ministru şi făcând ancheta, domnul revizor şcolar îl informează pe domnul ministru că a fost din nou în incinta şcolii iar acolo a găsit pe mai toate persoanele, eleve şi profesoare, cu răceală şi amigdalită, deoarece acum erau în toiul iernii. În aceste condiţii, medicul l-a sfătuit să închidă şcoala. În final, aceasta fiind situaţia, domnul revizor şcolar îl roagă pe domnul ministru să atribuie de la minister cantitatea necesară de lemne pentru şcoală.

Dar, tot într-un final, după atâtea rugăminţi, domnul primar îi trimite un mesaj doamnei directoare a şcolii de fete din localitate că va da instituţiei sale cantitatea necesară de combustibil pentru iarnă. Însă degeaba a mai trimis domnul primar lemnele pentru încălzirea şcolii căci elevele şi profesoarele oricum se îmbolnăviseră, iarna trecuse şi ea de ceva vreme şi şcoala nu mai avea nevoie de lemne. Poate pentru iarna viitoare.

Despre cometă

Simona Mihaela Gheorghiţă VIII B

Schiţa „Despre cometă” aparţine marelui dramaturg şi prozator român I. L. Caragiale. 

Această scriere relevă trăsăturile unui pedagog de şcoală încrezător şi mândru peste măsură de cunoştinţele sale, şi pe care vrea cu tot dinadinsul să le arate elevilor, dar care are deficienţe elementare de limba română. Spre exemplu, deşi se crede un fin cunoscător al culturii, pedagogul nu are o pronunţie corectă, acest lucru creând confuzie în rândul elevilor cărora le este greu să-l înţeleagă. Pedagogul pronunţă înainte de „e” şi „i” un „gn”, în loc de „f” pronunţă „k”, în loc de „d” pronunţă „gh”, în loc de „g” spune „s” sau în loc de „c” pronunţă „şs”. 

Acest paralelism între presupusa erudiţie a profesorului şi lipsa unor elemente culturale de bază creează numeroase situaţii amuzante ce dezvăluie atmosfera acţiunii şi caracterele personajelor, cu accent pe cel al profesorului. 

Datorită cunoştinţelor sale „superioare”, pedagogul se consideră, în consecinţă, superior elevilor cărora le predă şi consideră că ori de câte ori greşesc trebuie să li se adreseze ofensându-i permanent. Când le vorbeşte elevilor despre o cometă (în text, se presupune că aceasta fusese văzută în zilele precedente acţiunii) le descrie din ce este aceasta formată, care este traiectoria ei până la soare şi cum poate fi observată până când dispare. Dar cu toată prezentarea „academică” a profesorului, în felul stâlcit în care acesta vorbeşte elevii găsesc mereu motive de a se amuza; fapt care îl enervează pe pedagog şi acesta începe să-i jignească. 

Când lucrurile se mai liniştesc, pedagogul continuă lecţiile vorbind despre temperatură apoi face o concluzie a tuturor celor prezentate, cursurile luând sfârşit şi elevii urmând să plece acasă. Dar, înainte de a pleca, supărat de cele întâmplate la lecţii, pedagogul îi ofensează din nou pe elevi şi pe părinţii lor, spunând că sunt ignoranţi şi nu se ocupă de educaţia copiilor. După acest moment, întreaga acţiune culminează apoteotic cu profesorul care iese din clasă cântând maiestuos un imn care îl face mândru de neamul lui, avându-i încolonaţi în spatele său pe elevii teribil de veseli şi amuzaţi.

Pentru mama

Ştefania Ciobârcă VI A 

Astăzi ne tot gândim, 

La mama, c-o iubim 

Şi cu drag noi îi rostim 

C-o cinstim. 

Mama e sfântă pe lume, 

Ne mândrim cu al ei nume 

Şi cu gândurile bune, 

Numai pilde ea ne spune. 

Eu cu drag îi mulţumesc! 

Oare cum să-i dovedesc 

Că pe lume cât trăiesc 

O respect şi o iubesc?

Natura

Ştefania Ciobârcă VI A

Natura moartă,
Se trezeşte în vie,
Pentru lumea toată,
Cu flori de iasomie.

În mijlocul pădurii,
Se aud freamăte ciudate.
Vrăbiile, viaţa naturii,
Au glasuri fermecate.

Lângă lacul de demult,
Căprioarele se adapă,
Bucuroase că nu sunt,
Zile reci ca altă dată.

Peşti de acvariu

Cătălin Gheorghiţă VII B

Sunt nenumăraţi peştii micuţi şi foarte coloraţi care pot trăi în acvariu. Peştii de acvariu sunt foarte activi şi ne încântă mereu cu frumuseţea lor.

Dintre aceşti peştişori putem da ca exemplu: neonii, zebrele, gubiile, cărăşeii, jandarmii, peştii răpitori etc. Unii dintre cei mai frumoşi peşti de acvariu sunt şi cei mai scumpi.

În etapa de împerechere, când femelele trebuie să nască, ele trebuie separate de ceilalţi peşti deoarece unii dintre aceştia îi vor mânca pe micuţii peştişori care văd pentru prima oară razele soarelui. Există peşti, cum sunt gubiile, care nu depun icre ci nasc direct pui. Aceştia nu sunt coloraţi ci abia după două săptămâni codiţa lor începe să se coloreze. O femelă poate da naştere la peste şaptezeci de peştişori.

Oricât ne-am lăsa încântaţi de frumuseţea lor, nu trebuie să uităm că mulţi dintre peştii de acvariu sunt pretenţioşi şi trebuie să îi hrănim cu o mâncare foarte bogată în vitamine şi minerale.

De asemenea, nu trebuie să uităm de instrumentele necesare îngrijirii acvariului: aparatul pentru oxigen, aparatul de încălzit şi curăţitorul, pentru cazurile când acvariul se murdăreşte.

La fel, să nu uităm să decorăm acvariul cu plante naturale sau artificiale şi cu anumite pietricele şi nisip fin. Dintre plante, recomandate sunt cele naturale deoarece nu zgârie peştişorii şi, în plus, oxigenează şi apa. Plantele artificiale pot zgâria peştii din acvariu şi aceştia pot muri.

Coordonatori Nr.3

Prof. Cristina Sandulian
Prof. Petrică Vasile

Coordonatori Nr.2

Înv. Daniela Cîrpici
Prof. Mariana Oproiu
Prof. Ciprian Popescu
Prof. Petrică Vasile

Coordonatori Nr.1

Inst. Simona Artagea  
Prof. Paul Enache  
Prof. Petrică Vasile

Coperta Nr.2

Coperta Nr.1

Redacţia Nr.2

Redactor şef:

Irina Maria Magaon

Redactori:

Adina Oprea

Alina Georgiana Ciocan

Andreea Corina Bulacu

Daria Andrada Tănasie

Emanuel Marian Ciocan

Ionuţ Alin Iancu

Maria Lavinia Cruceru

Mihai Cristian Tănasie

Patricia Geanina Croitoru

Simona Mihaela Gheorghiţă

Violeta Maria Ilie

Prof. Daniela Angelica Dorobanţu

Înv. Ioana Cîrpici

Prof. Ionela Silvia Cojocăreanu

Prof. Mariana Oproiu

Prof. Petrică Vasile

Redacţia Nr.1

Redactor şef:
Irina Magaon

Redactori:
Adina Oprea
Alexandru Ionuţ Toropu
Andi Mihai Iovu
Andrada Ecaterina Cismaru
Carmen Mariana Badea
Claudia Florentina Prină
Cristina Dinculescu
Daria Andrada Tănasie
Emanuel Ciocan
Ionuţ Albiş
Iulia Alexandra Cotoi
Iuliana Alina Birou
Mihai Toropu
Simona Gheorghiţă
Prof. Alina Stan
Prof. Ana Maria Rădescu
Prof. Carmen Enache
Prof. Ciprian Popescu
Prof. Constantin Sandulian
Prof. Cristina Sandulian
Prof. Daniela Angelica Dorobanţu
Prof. Gabriela Cula
Prof. Gabriel Sarcină
Prof. Paul Enache
Prof. Petre Milcu
Prof. Petrică Vasile