Despre cometă

Simona Mihaela Gheorghiţă VIII B

Schiţa „Despre cometă” aparţine marelui dramaturg şi prozator român I. L. Caragiale. 

Această scriere relevă trăsăturile unui pedagog de şcoală încrezător şi mândru peste măsură de cunoştinţele sale, şi pe care vrea cu tot dinadinsul să le arate elevilor, dar care are deficienţe elementare de limba română. Spre exemplu, deşi se crede un fin cunoscător al culturii, pedagogul nu are o pronunţie corectă, acest lucru creând confuzie în rândul elevilor cărora le este greu să-l înţeleagă. Pedagogul pronunţă înainte de „e” şi „i” un „gn”, în loc de „f” pronunţă „k”, în loc de „d” pronunţă „gh”, în loc de „g” spune „s” sau în loc de „c” pronunţă „şs”. 

Acest paralelism între presupusa erudiţie a profesorului şi lipsa unor elemente culturale de bază creează numeroase situaţii amuzante ce dezvăluie atmosfera acţiunii şi caracterele personajelor, cu accent pe cel al profesorului. 

Datorită cunoştinţelor sale „superioare”, pedagogul se consideră, în consecinţă, superior elevilor cărora le predă şi consideră că ori de câte ori greşesc trebuie să li se adreseze ofensându-i permanent. Când le vorbeşte elevilor despre o cometă (în text, se presupune că aceasta fusese văzută în zilele precedente acţiunii) le descrie din ce este aceasta formată, care este traiectoria ei până la soare şi cum poate fi observată până când dispare. Dar cu toată prezentarea „academică” a profesorului, în felul stâlcit în care acesta vorbeşte elevii găsesc mereu motive de a se amuza; fapt care îl enervează pe pedagog şi acesta începe să-i jignească. 

Când lucrurile se mai liniştesc, pedagogul continuă lecţiile vorbind despre temperatură apoi face o concluzie a tuturor celor prezentate, cursurile luând sfârşit şi elevii urmând să plece acasă. Dar, înainte de a pleca, supărat de cele întâmplate la lecţii, pedagogul îi ofensează din nou pe elevi şi pe părinţii lor, spunând că sunt ignoranţi şi nu se ocupă de educaţia copiilor. După acest moment, întreaga acţiune culminează apoteotic cu profesorul care iese din clasă cântând maiestuos un imn care îl face mândru de neamul lui, avându-i încolonaţi în spatele său pe elevii teribil de veseli şi amuzaţi.