Rechinii

Leonard Stănescu VII B 

Astăzi, în apele mărilor şi oceanelor există aproximativ 350 de specii de rechini. Rechinii sunt prădători străvechi care au apărut acum 420-450 de milioane de ani iar de atunci nu s-au schimbat prea mult. Toţi rechii sunt prădători, adică se hrănesc cu alte animale, de la animale de plancton până la scoici, crabi, broaşte ţestoase, delfini etc.
Rechinii fac parte din subclasa peştilor. Ei se deosebesc de restul speciilor de peşti prin scheletul lor cartilaginos. În general, rechinii au culoarea gri iar pielea lor este acoperită cu un strat de solzi mici care se deosebesc de cei ai peştilor obişnuiţi prin faptul că nu se dezvoltă odată cu maturizarea acestora. Faţă de alţi peşti, rechinii au coada şi înotătoarele solide, coada fiind şi asimetrică.
Multe specii de rechini au dinţi foarte ascuţiţi care sunt fixaţi în fibre membranoase; de aceea dinţii rămân, de multe ori, în carnea prăzii. Însă dinţii pierduţi sunt imediat înlocuiţi de alţii noi.
Respiraţia se face prin branhii situate în spatele capului. Rechinii au un simţ al mirosului foarte dezvoltat fiind capabili să detecteze în apă mici cantităţi de sânge, orientându-se astfel după pradă. Sunt sensibili la sunete de frecvenţă joasă şi au o bună direcţionare auditivă. Organele situate lateral şi pe bot dau posibilitatea rechinilor să perceapă stimulii electrici produşi de contracţiile prăzii.
Această combinaţie de simţuri ascuţite a dus la excepţionalul succes al rechinilor.