Educaţia pentru cetăţenie într-o societate democratică

Prof. Petrică Vasile

Se vorbeşte tot mai mult despre "Educaţia pentru Cetăţenie într-o Societate Democratică" ca despre un fundament al demersurilor educaţionale. Importanţa acestui tip de educaţie este evidenţiată de nevoia de informaţie despre comunitatea şi societatea în care trăim, de întelegerea relaţiilor dintre indivizi, a relaţiilor dintre indivizi şi stat, de conştientizarea rolului pe care îl avem în societate, de cunoaşterea drepturilor şi responsabilităţilor pe care le avem şi de învăţarea modului în care putem participa la conducerea societăţii şi a felului în care putem acţiona eficient pentru binele ei, şi implicit a noastră.
Schimbările fără precedent care au avut loc în ultimele decenii pe întreg mapamondul au dezvăluit o serie de provocări şi probleme frecvente, cărora trebuie să le oferim un răspuns adecvat: colapsul unor structuri politice şi apariţia altora noi; mondializarea economiei, creşterea decalajului economic între tări; dezvoltarea fără precedent a tehnologiei informaţiei, trecerea de la societatea industrială la cea informaţională; creşterea populaţiei la nivel mondial; mobilitatea oamenilor în interiorul şi în afara graniţelor statelor; o creştere a recunoaşterii drepturilor popoarelor indigene şi a minorităţilor; lipsa solidarităţii la nivel de societate şi o apatie generală faţă de problemele comunităţii; schimbarea rolului femeii în societate; încălcarea drepturilor omului, agravarea inegalităţilor, etc.
Toate aceste noi provocări au implicaţii complexe asupra pluralismului, a patrimoniului etnic şi cultural şi a diversităţii precum şi a toleranţei, a coeziunii sociale, a drepturilor şi responsabilităţilor colective şi individuale, a dreptăţii sociale, a conştiinţei şi identităţii naţionale şi a libertăţii oamenilor.
Afirmarea cetăţeniei într-o societate democratică se doreşte a fi un răspuns la aceste schimbări care au avut loc precum şi la deficienţele structurilor politice, economice, sociale şi culturale.
Sistemul de educaţie reprezintă o parte esenţiala a răspunsului dat acestor probleme şi provocări. Reflecţia asupra conceptului de educaţie pentru cetăţenie într-o societate democratică este parte integrantă a acţiunii pentru rezolvarea acestor probleme.
Prin cetăţean se înţelege o persoană care are drepturi şi îndatoriri într-o societate democratică. Primul drept este acela de a stabili legea; prima îndatorire este aceea de a respecta legea, exercitându-şi libertatea, dezvoltându-şi iniţiativele, organizându-şi relaţiile cu ceilalţi în cadrul definit de lege. Cetăţenia într-o societate democratică implică astfel autonomia individului ca valoare primară, cu toate riscurile implicate pentru diferitele puteri sociale. În plus, numeroase discuţii şi acţiuni corespunzătoare încearcă să realizeze un fel de moderare a acestei autonomii făcând apel la simţul responsabilităţii şi la cunoaşterea obligaţiilor juridice şi chiar morale pe care le presupune viaţa împreună şi respectarea celorlalţi.
Competenţele de bază asociate cu cetăţenia într-o societate democratică sunt cele determinate de construirea unei persoane libere şi autonome, conştientă de drepturile şi responsabilităţile sale într-o societate în care puterea de a stabili legea îi aparţine (stabilirea regulilor vieţii comunităţii care definesc cadrul în care libertatea este exercitată) şi unde numirea şi controlul asupra persoanelor care exercită această putere se află sub supravegherea tuturor cetăţenilor.
Cei trei factori majori care influenţează abordările cetăţeniei în procesul de învăţare sunt cultura, conţinutul educaţiei şi mediul în care aceasta se desfasoară. Interacţiunile dintre aceşti factori sunt foarte complexe şi subtile şi pot avea consecinţe semnificative.
Scopurile curriculum-ului, organizarea şi structura educaţiei pentru cetăţenie pot fi pe deplin înţelese doar dacă se recunoaşte rolul important al contextului (mediului) în care aceasta are loc.
Contextul poate fi definit fie ca mediul în care cineva trăieşte fie este privit ca un obiect a cărui transformare este necesară în vederea afirmării principiilor legate de drepturile omului. În acest din urmă sens, se impune modificarea contextului pentru a permite fiecărui cetăţean exercitarea drepturilor sale.
Preocuparea pentru coeziune socială joaca un rol central în toate analizele contextuale. Însăşi ideea de context acoperă realităţi care pot fi analizate în diferite moduri. Spre exemplu, putem identifica mai multe niveluri:

-contextele statelor, cu tradiţiile, culturile, instituţiile şi legile lor. Aceste state sunt spaţii şi cadre în care cetăţenii discută, se ceartă, îşi confruntă concepţiile despre cetăţenie, putere, educaţie, viată împreună etc. Studierea şi promovarea educaţiei pentru cetăţenie înseamnă deschidere către diferenţele de contexte dintre state, dar şi către diferenţele din cadrul fiecărui stat în parte, scăpând astfel de reflexele şi stereotipurile care îi determină pe oameni să atribuie anumite caracteristici şi concepţii tuturor cetăţenilor unui stat anume (toţi scoţienii sunt zgârciţi, românii sunt leneşi, etc.);

-contextele locale, în care cetăţenii acţionează foarte uniţi pentru integrarea lor socială; şi avem în vedere ca termenul "local" se poate aplica unor zone de mărimi şi configuraţii foarte variate, de la cartier sau sat până la regiune;
-contextele mai generale, legate de fenomenul de globalizare care se referă la procesele şi tendinţele care includ atât realităţi locale cât şi pe cele ale statului. 
Această distincţie între diferitele contexte, în funcţie de nevoile la nivel teritorial, trebuie completată avându-se în vedere diferitele reţele existente. În lumea contemporană, multe fenomene economice, sociale şi culturale există şi se dezvoltă sub formă de reţele, în funcţie de sisteme de relaţii care nu ţin cont de graniţe, în special de cele politice şi administrative.
Dintre factorii contextuali cei mai importanţi putem aminti: tradiţia istorică; poziţia geografică; structura socio-politică; sistemul economic; tendinţele globale.
Astfel stând lucrurile, scopul principal al educaţiei pentru cetăţenie democratică nu este doar de a informa ci, totodată, de a folosi informaţia pentru a ajuta elevii să înţeleagă şi să-şi îmbunătaţească capacitatea de a se implica în societate. Este la fel de important conţinutul educaţiei, pe cât este de important procesul de predare-învăţare. Demersul presupune o combinaţie între abordările predării şi învăţării, de la didactic la interactiv, atât în interiorul clasei cât şi în afara acesteia. Organizarea oportunităţilor este făcută pentru a promova interacţiunea elevilor, prin intermediul discuţiilor şi dezbaterilor şi încurajarea elevilor pentru a-şi folosi iniţiativa prin proiecte, dar şi prin alte forme de învăţare independentă şi prin experienţe participative. 
Educaţia pentru cetăţenie presupune trei părţi: educaţia despre cetăţenie; educaţia prin cetăţenie; educaţia pentru cetăţenie.
Educaţia despre cetăţenie se concentrează asupra dobândirii şi înţelegerii de către elevi a unor cunoştinţe despre istoria naţională, structurile şi procesele guvernamentale şi viaţa politică.
Educaţia prin cetăţenie presupune ca elevii să înveţe prin intermediul experienţelor practice, participative, în şcoală sau în comunitatea locală şi dincolo de acestea. Acest tip de învătare întăreşte componenta cunoaşterii.
Educaţia pentru cetăţenie cuprinde celelalte doua părţi şi implică înzestrarea elevilor cu un set de instrumente, cunoaştere şi înţelegere, abilităţi şi aptitudini, valori şi decizii, care să le permită să exercite activ şi raţional rolurile şi responsabilităţile cu care se întâlnesc în viaţa de adulţi. Această parte leagă educaţia pentru cetăţenie cu întreaga experienţă educaţională a elevilor.
În concluzie, obiectivele finale ale educaţiei pentru cetăţenie democratică sunt dezvoltarea unei societăţi mai bune prin promovarea unor concepte şi valori de bază, precum: egalitatea, solidaritatea, participarea, libertatea, dreptatea sau pacea. Ea vizează formarea unui bun cetăţean, în sensul transmiterii de cunoştinţe, dezvoltării de deprinderi şi atitudini care să-i permită elevului să perceapă şi să înţeleaga modul în care societatea trebuie să funcţioneze dar şi să contribuie la ameliorarea societăţii în care trăieşte.