vineri, 12 aprilie 2013

Întâmplări de altădată!

Peste mâini, cu lopata[1]

 S-a întâmplat la Gdansk. Un paşnic cetăţean al acestui port polonez la Baltica a fost internat în spital cu fracturi la ambele braţe, cauzate de o pietricică. I-a intrat, pe drum, în pantof, a povestit el. În loc să se aplece, să se descalţe şi să o scoată din pantof, a considerat că este mai comod să o azvârle afară prin zvâcnituri repetate ale piciorului. S-a prins cu mâinile de un stâlp de beton şi a început să-şi agite straşnic piciorul. Zărindu-l zvârcolindu-se, doi trecători şi-au închipuit că au de-a face cu un caz de electrocutare. Şi, cum unul avea o lopată pe umăr, a luat-o şi a aplicat, rapid şi viguros, câte o lovitură „salvatoare” peste fiecare braţ al cetăţeanului, „deconectându-l”, astfel, de presupusa sursă de curent.
Radiografiile de la spital au vădit -după cum a notat cu simţul umorului, medicul de gardă în nota constatativă- mai mult decât bunăvoinţă din partea celor cu lopata.

 
Un cal este un cal

Poate poliţia amenda un călăreţ care circulă noaptea, fără a avea lumină de avertizare atârnată de patruped, pe străzile oraşului? Această întrebare s-a ridicat în faţa unui judecător din Pittsburg (Pennsylvania). Ron Nestor, de 34 de ani, călărind în stare de ebrietate prin urbea natală, a „ciocnit” un camion, „ambele vehicule suferind -conform procesului verbal întocmit- însemnate avarii”. Apărătorul omului din şa, Irving Bloom, s-a declarat optimist în ceea ce priveşte posibilitatea clientului său de a câştiga procesul intentat. „Un cal este totuşi un cal, nu un vehicul”, afirmă el, întemeindu-şi pledoaria pe un precedent: într-un caz asemănător, petrecut în urmă cu trei ani, Tribunalul suprem din statul federal american Utah a hotărât că vina nu poate fi decât a vehiculului.
 

Şi computerele au scăpări

Unui cetăţean din regiunea centrală a Franţei nu i-a venit a-şi crede ochilor citind ordinul de chemare la îndeplinirea serviciului militar, găsit, într-una dintre zile, în cutia poştală. Pentru că recrut fusese mai demult iar pentru o eventuală concentrare i se părea a fi pre târziu. Tocmai sărbătorise a 91-a aniversare. O mică greşeală a computerului, i s-a răspuns, fiind adăugate scuzele de rigoare pentru punerea, zadarnică, pe drumuri. Ziarele care inserează întâmplarea, o însoţesc şi de un comentariu. Ori fi având, ele, şi computerele scăpări, dar în domeniul militar, oricât de mici ar fi acestea, declanşează în opinia publică alarme foarte mari asupra riscului unei erori în urma căreia n-ar mai rămâne nici cine şi nici cui să se ceară scuze.

[1] Aceste întâmplări adevărate au fost culese din almanahul „Lumea 90”, apărut în 1990 editat de revista „Lumea”, Bucureşti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu