Peste mâini, cu lopata[1]
S-a întâmplat la Gdansk. Un paşnic cetăţean al
acestui port polonez la
Baltica a fost internat în spital cu fracturi la ambele
braţe, cauzate de o pietricică. I-a intrat, pe drum, în pantof, a povestit el.
În loc să se aplece, să se descalţe şi să o scoată din pantof, a considerat că
este mai comod să o azvârle afară prin zvâcnituri repetate ale piciorului. S-a
prins cu mâinile de un stâlp de beton şi a început să-şi agite straşnic
piciorul. Zărindu-l zvârcolindu-se, doi trecători şi-au închipuit că au de-a
face cu un caz de electrocutare. Şi, cum unul avea o lopată pe umăr, a luat-o
şi a aplicat, rapid şi viguros, câte o lovitură „salvatoare” peste fiecare braţ
al cetăţeanului, „deconectându-l”, astfel, de presupusa sursă de curent.
Radiografiile de la
spital au vădit -după cum a notat cu simţul umorului, medicul de gardă în nota
constatativă- mai mult decât bunăvoinţă din partea celor cu lopata.
Un cal este un cal
Poate poliţia
amenda un călăreţ care circulă noaptea, fără a avea lumină de avertizare
atârnată de patruped, pe străzile oraşului? Această întrebare s-a ridicat în
faţa unui judecător din Pittsburg (Pennsylvania). Ron
Nestor, de 34 de ani, călărind în stare de ebrietate prin urbea natală, a
„ciocnit” un camion, „ambele vehicule suferind -conform procesului verbal
întocmit- însemnate avarii”. Apărătorul omului din şa, Irving Bloom, s-a
declarat optimist în ceea ce priveşte posibilitatea clientului său de a câştiga
procesul intentat. „Un cal este totuşi un cal, nu un vehicul”, afirmă el,
întemeindu-şi pledoaria pe un precedent: într-un caz asemănător, petrecut în
urmă cu trei ani, Tribunalul suprem din statul federal american Utah a hotărât că vina
nu poate fi decât a vehiculului.
Şi computerele au scăpări
Unui cetăţean din regiunea centrală a Franţei nu i-a venit a-şi crede
ochilor citind ordinul de chemare la îndeplinirea serviciului militar, găsit,
într-una dintre zile, în cutia poştală. Pentru că recrut fusese mai demult iar
pentru o eventuală concentrare i se părea a fi pre târziu. Tocmai sărbătorise a
91-a aniversare. O mică greşeală a computerului, i s-a răspuns, fiind adăugate
scuzele de rigoare pentru punerea, zadarnică, pe drumuri. Ziarele care
inserează întâmplarea, o însoţesc şi de un comentariu. Ori fi având, ele, şi
computerele scăpări, dar în domeniul militar, oricât de mici ar fi acestea,
declanşează în opinia publică alarme foarte mari asupra riscului unei erori în
urma căreia n-ar mai rămâne nici cine şi nici cui să se ceară scuze.
[1] Aceste întâmplări adevărate au fost culese
din almanahul „Lumea ‘90”,
apărut în 1990 editat de revista „Lumea”, Bucureşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu