Comunităţi etnice din România

Gabriel Blaga VII B 

În ţara noastră, alături de români trăiesc diferite comunităţi etnice, cu tradiţii culturale, lingvistice şi religioase specifice fiecărui grup. Ele îmbogăţesc diversitatea noastră culturală şi arată deschiderea şi buna înţelegere ce au caracterizat dintotdeauna poporul român. 

Deşi se poate spune că aceste etnii sunt răspândite pe întreg teritoriul ţării, regiunile cu cea mai mare diversitate etnică din România sunt: Transilvania, Banat, Bucovina şi Dobrogea. În alte zone, precum Oltenia şi Moldova, diversitatea etnică este mai redusă. 

Dacă la recensământul din anul 1930 populaţia României era de aproximativ 18 milioane de locuitori, dintre care românii reprezentau 73% din populaţie după limba maternă şi 71,9% după etnie, la recensământul din 1992, la o populaţie de aproximativ 22 de milioane de locuitori, minorităţile reprezentau numai aproximativ 12% din populaţie (în 1930 reprezentau aproximativ 27%). La recensământul din 2002 etniile reprezentau 10,5% din populaţia României. 

Exceptând perioada celui de Al Doilea Război Mondial şi pe aceea a regimului comunist, minorităţile etnice din România s-au bucurat întotdeauna de drepturi şi libertăţi care le-au permis să-şi conserve şi să-şi promoveze specificul lor etnic şi cultural. 

Grupurile etnice care au în componenţa lor mai mult de 1.000 de persoane:

Sărbători româneşti

Alexandra Foleanu VII A

Tradiţiile şi obiceiurile româneşti sunt diferite de la sărbătoare la sărbătoare şi de la anotimp la anotimp. Unele dintre aceste obiceiuri sunt foarte vechi, atât de vechi încât se pierd în negura vremurilor. Altele sunt mai „noi”, multe dintre ele fiind legate de apariţia creştinismului pe meleagurile noastre.

Mai vechi sau mai „noi”, iată unele dintre cele mai cunoscute sărbători româneşti însoţite de câteva obiceiuri specifice Olteniei şi localităţii noastre:

1 Ianuarie –Sfântul Vasile cel Mare, Anul Nou (în termeni populari, Revelionul) este prima sărbătoare a anului.

6 Ianuarie –Boboteaza. În această zi se aduce apă sfinţită de la biserică. Tradiţia spune că bărbaţii curajoşi trebuie să facă baie într-un lac cu apă rece.

7 Ianuarie –Sfântul Ioan Botezătorul, botezul Domnului Iisus Hristos. Este cea mai mare sărbătoare a celor cu numele de „Ion”.

30 Ianuarie –Sfinţii Trei Ierarhi Vasile, Grigore şi Ioan Gură de Aur. În termeni populari această sărbătoare reprezintă bubatul sau străfetiţele.

24 Februarie –Dragobetele. În această zi, fetele şi băieţii necăsătoriţi pleacă pe câmp pentru a căuta flori de primăvară.

1 Martie –Prima zi de sărbătoare a primăverii. În această zi băieţii dăruiesc fetelor mărţişoare.

8 Martie –Ziua (Internaţională a) Femeii.

9 Martie –În tradiţia populară este ziua celor 44 de pahare.

15 Aprilie –Sfintele Sărbători de Paşti. Se vopsesc şi se ciocnesc ouă.

23 Aprilie –Sfântul Gheorghe.

3 Iunie –În tradiţia populară reprezintă Rusaliile sau Căluşul şi se poartă pelin la brâu.

24 Iunie –Drăgaica sau Sânzienele. Tradiţia spune că în această zi nu se lucrează, se culeg flori de câmp din care se fac coroniţe care se poartă pe cap. Este şi ziua naşterii Sfântului Ioan Botezătorul.

29 Iunie –Se împart mere. Ziua Sfinţilor Petru şi Pavel.

20 Iulie –Sfântul Ilie, aducătorul de ploi.

15 August –Sfânta Marie Mare sau Adormirea maicii Domnului.

8 Septembrie –Sfânta Marie Mică sau Naşterea Maicii Domnului.

14 Octombrie –Vinerea Mare, începutul praznicului căsătoriei. Sfânta Paraschiva.

8 Noiembrie –Sfinţii Mihail şi Gavril.

30 Noiembrie –Sfântul Andrei, apostolul românilor.

6 Decembrie –Sfântul Nicolae vine cu cadouri la ghetuţe.

25 Decembrie –Crăciunul. Naşterea Domnului Iisus Hristos.

27 Decembrie –Sfântul Ştefan.

Ursul panda

Alexandra Maria Popescu VII B

Datorita popularităţii sale deosebite, ursul panda a devenit simbolul speciilor aflate pe cale de dispariţie; în iunie 2004 s-a estimat că mai sunt în libertate doar 1.600 de exemplare de urs panda.

Urşii panda ocupau cândva o mare parte din teritoriul Chinei de astăzi, precum şi nordul Birmaniei şi al Vietnamului., dar schimbările climatice şi creşterea populaţiei umane le-au restrâns foarte mult acest areal, micşorându-le habitatul. În prezent, ultimii urşi de bambus mai trăiesc în şase zone din sud-vestul Chinei. Unele părţi din aceste regiuni muntoase şi izolate una de alta sunt rezervaţii naturale, dar aproape jumătate din populaţia de panda trăieşte în afara zonelor protejate. Panda preferă zonele montane cu un climat blând, subtropical însă pot fi întâlniţi şi la altitudini de până la 4.000 de metri. Le plac zonele liniştite şi ramurile arborilor înalţi, folosite  în mod deosebit pentru dormit.

Numele de „urs de bambus” l-a căpătat datorita regimului său alimentar aproape exclusivist, hrana lor de baza fiind mugurii şi frunzele de bambus din care consumă până la 30 de kilograme pe zi, pierzând cam 16 ore pe zi pentru a se hrăni. Dar urşii de bambus se hrănesc şi cu mamifere de mici dimensiuni deşi ele sunt foarte greu de prins, mai ales că panda este un mamifer cu mişcări destul de greoaie.

Urşii panda sunt foarte uşor de recunoscut: au faţa rotundă şi blana albă, dar cu  membrele şi umerii de culoare neagră, urechile negre şi blana din jurul ochilor tot neagră. Femelele cântăresc în jur de 80 de kilograme iar masculii 85-125 de kilograme şi ating o înălţime de 180 cm.

La fel ca majoritatea urşilor şi panda sunt foarte sociabili, doar femelele care au pui mici reprezintă o excepţie. Panda îşi marchează teritoriul prin decojirea copacilor. Uneori aceştia comunică prin diferite tonalităţi sonore specifice speciei lor.

Femelele panda devin capabile de reproducere după trei sau patru ani de viaţă. O dată la doi sau trei ani femela naşte unul sau două pui însă, de obicei, doar unul supravieţuieşte. Perioada de gestaţie este cuprinsă între trei şi şase luni. Când se nasc, puii sunt foarte mici în comparaţie cu mama. Au mărimea unor hamsteri şi cântăresc doar 75-150 de grame, având nevoie permanentă de căldura şi îngrijirea mamei. Micuţii devin independenţi la vârsta de 18 luni. Urşii panda au un ritm de reproducere foarte scăzut, mulţi urşi tineri murind din motive încă necunoscute.