sâmbătă, 5 septembrie 2009

Profesoara mea

Andi Mihai Iovu, clasa aVIII-a A
Îmi amintesc de dânsă aşa cum era în acea dimineaţă de cincisprezece septembrie. Aveam pe atunci unsprezece ani, începeam clasa aV-a şi eram puţin intimidat de mulţimea elevilor strânşi pe terenul din faţa şcolii. Pe atunci eram obişnuit ca ochii plini de dragoste ai doamnei învăţătoare să fie aţintiţi asupra celor din clasa noastră. Dar acum eram singuri. Nu ştiu la ce se gândeau colegii mei dar eu căutam un punct de sprijin, căutam pe cineva care să semene cu doamna învăţătoare.
Deodată, în faţa noastră şi-a făcut apariţia o doamnă blondă, înaltă, zveltă. Totul parcă s-a luminat în jur. S-a făcut linişte iar dânsa s-a recomandat: era directoarea şcolii. Imediat am fost atras de zâmbetul cald, de ochii luminoşi, de statura maestuoasă a doamnei ce reuşise printr-o singură ridicare a mâinii şi o privire blândă să liniştească zumzetul stupului din curte. Din acel moment am simţit că-mi va fi dragă şi că ne vom înţelege. Ştiam că este profesoară de geografie şi m-am gândit cât de bine ar fi să fie şi profesoara noastră, mai ales pentru că îmi plăcea geografia foarte mult.
Au început cursurile şi a venit şi timpul orei de geografie. Uşa s-a deschis şi a apărut “Doamna mea”. Ne-a aruncat o privire caldă şi ne-a adresat câteva întrebări. Eu am încercat să mă fac remarcat răspunzând cât mai bine, pentru ca dânsa să fie mulţumită.
A venit momentul explicării noii lecţii. Mi-am dat seama din primul moment că este o profesoară preocupat ca elevii să înţeleagă ceea ce li se explică, nu doar să memoreze. Nu se putea să nu înţelegi ceea ce îţi explica. Calm şi răbdător explica de multe ori acelaşi lucru pentru ca toţi copiii să înţeleagă. Uneori era mai aspră dar pe bună dreptate căci şi eu, ca elev îmi dau, seama că uneori mai întrecem măsura.
Pentru un an ne-a părăsit, dorind astfel să ne arate că atunci când ai lângă tine un om bun, un dascăl devotat trebuie să-l preţuieşti. Acum este din nou profesoara noastră cea dragă, iar eu pentru asta îi mulţumesc şi îi spun “Sărut mâna!”.

vineri, 4 septembrie 2009

În aşteptarea zilelor de basm

Claudia Florentina Prină, clasa aVIII-a A
Suntem în luna februarie. Mai este puţin şi vine primăvara. Încă de acum au apărut ghioceii. Zambilele doar au răsărit. Copacii au început să înmugurească. Poate că până la începutul lunii martie mugurii le vor înflorii.
Abia aştept să vină 1 Martie, apoi 8 Martie. 1 Martie este o sărbătoare deosebită pentru mine deoarece fetele primesc multe-multe mărţişoare. La fel este şi ziua de 8 Martie când şi eu îi ofer mamei mele din toată inima iubirea mea.
Începând cu luna martie razele soarelui vor încălzii din ce în ce mai mult şi mai puternic, luminând izvoarele reci cu apă limpede.
Îmi este dor de glasul suav al păsărelelor ce ne încânta prin copacii înfloriţi. Îmi este dor de glasul cucului. Îmi este dor de linul cer şi de glasul copiilor zglobii. Îmi este dor de primăverile însorite când stăm în tricou şi pantaloni scurţi.
Abia aştept aceste zile de basm!

Dragă Cristi

Claudia Florentina Prină, clasa aVIII-a A

Mamaia, 10 august 2008
Am primit mesajul tău pe telefon şi m-am bucurat foarte mult.
Sunt împreună cu vara mea, Maria, distrându-ne foarte bine pe frumoasa plajă din Mamaia. Încă de dimineaţă pluteşte un aer curat care prevesteşte o zi frumoasă şi călduroasă de vară. De aici răsăritul se vede roşu, parcă soarele sângerează. Apa mării e limpede şi de un albastru de nedescris. Soarele începe să încălzească cu razele lui apa, pentru a ne putea bălăci mai târziu. Stăm cu faţa la el şi simţim cum razele lui ne ard, dar lucrul acesta ne place. Deasupra noastră vedem cerul senin pe care plutesc doar câţiva norişori albi-albi, care parcă ar fi nişte animăluţe de pluş.
Presimt că o să petrecem zile frumoase în această staţiune.
La întoarcere o să-ţi fac o surpriză.
Salută-i pe toţi din partea mea şi a Mariei!

A ta prietenă, Alina!

joi, 3 septembrie 2009

Călătorie în lumea florilor

Andi Mihai Iovu, clasa aVIII-a A
Este seară. Mă pregătesc de culcare, dar somnul nu mă cuprinde. Atunci iau o carte şi încep să citesc despre lumea florilor de primăvară. Miresmele închipite mă fac încet, încet să adorm.
Iar în somn păşesc într-o minunată lume a florilor. Ghiocelul cel gingaş mă ia de mână şi mă conduce în împărăţia florilor.
La poarta acestei lumi am fost întâmpinat de crini îmbrăcaţi în straie de sărbătoare. Intrând, am rămas uimit de atâta lumină, culoare şi mireasmă. Peste tot vedeam garoafe, narcise, lăcrămioare şi panseluţe. Toate mă îndemnau să iau parte, ca oaspete de onoare, la parada eleganţei şi frumuseţii lor. Serbarea era condusă de Regina Nopţii, regina florilor.
M-am aşezat într-un leagăn împletit din toporaşi şi am urmărit minunata desfăşurare a sărbătorii. După paradă, am luat parte la dansul florilor. M-am prins în hora lor. Eram vrăjit de atâta frumuseţe.
Deodată, ghiocelul ce m-a adus în cetate a început să-şi sune clopoţelul. Se anunţa sfârşitul sărbătorii. Clopoţelul suna din ce în ce mai tare. Ameţit, dar fericit, am deschis ochii. Mi-am dat seama că sunetul venea de la ceasul deşteptător. Era dimineaţă. Lumea de basm a florilor s-a împrăştiat ca orice vis.
Dar ce vis frumos! Şi cât de repede s-a făcut dimineaţă!

Tăcerea nopţii

Claudia Florentina Prină, clasa a VIII-a A
Începe să se însereze. Soarele părăseşte cu tristeţe împărăţia cerului. Luna încă se lasă aşteptată. Satul e acoperit de o mantie neagră. În tăcerea nopţii nu se aud decât micii greieri, dar într-un final şi aceştia au nevoie de odihnă. O linişte nepipăită cuprinde străzile neumblate în noapte.
Peste puţin timp luna se deşteaptă şi îşi aduce aminte că trebuie să îşi facă apariţia pe cer. Odată cu ea se treziră şi stelele. Împreună străluceau ca nişte făclii. Aveau o lungă şi întunecată noapte de luminat.
Ce noapte minunată!

miercuri, 2 septembrie 2009

Prietenia

Cristina Dinculescu, clasa a X-a G, C.N. Carol I

Un şoricel a ros hârtia
Dar a rămas Prietenia!
Frumuseţea ei de spic
Se aprinde din nimic!
Dintr-o scamă, dintr-un solz,
Ca un bob mărunt de orz,
Dintr-o zbatere de-o clipă,
A luminii pe aripă!

Eu am terminat ! Acum sunt mai mare, am plecat mai departe, la o altă şcoală! În noua clasă mă aşteaptă colegi noi, profesori noi. Curând îmi voi face prieteni noi! Poate că nu-i voi mai întâlni aşa des pe vechii mei colegi. Oare vor rezista vechile prietenii? Voi ce ziceţi? Eu cred că întotdeauna îmi voi aminti de prieteniile legate în prima şcoală! Îmi făcusem prieteni când abia ştiam ce însemnă cuvântul "prietenie". Ca şi voi de altfel! Aşa cum o persoană foarte importantă pentru mine îmi spunea că : "La vârsta voastră nu există compromisuri! Totul este făcut cu dăruire deplină, din tot sufletul vostru! Prietenii, simpatii, antipatii... puneţi tot sufletul în asemenea sentimemnte!"… şi eu mi-am pus tot sufletul. Şi sunt sigură că la fel aţi făcut şi faceţi şi voi! Încredere, respect, preţuire, simpatie, ajutor necondiţionat, sinceritate, loc pentru a ierta, şi multe alte lucruri, sunt ingredientele necesare pentru orice prietenie ! Am avut şi am prieteni adevăraţi, care tot timpul sunt alături de mine! Necaz, bucurie, fericire, tristeţe... Niciodată nu m-au dezamăgit! Au fost acolo şi când aveam nevoie de ei si când nu aveam! Ei mi-au spus mereu când am greşit şi m-au certat când nu am făcut ceea ce trebuia! Poate pe moment m-am suparat. Ştiţi cum e, nu ? Dar în final am realizat ca aveau dreptate... şi îmi doreau binele. Pentru că asta face un prieten adevărat! Numai aşa poate rezista o prietenie ! Am avut şi prieteni falşi, care la prima greutate au dat bir cu fugiţii. Dar prietenii adevăraţi nu au fugit! Mi-au rămas alături şi mi-au demonstrat încă o dată că am avut dreptate să mă încred în ei! Iar asta este tot ceea ce contează! Cei care mi-au fost prieteni adevăraţi sunt încă lângă mine, gata sa mă ajute ! Nu este nevoie de cuvinte să îmi arate asta ! Ştiu pur şi simplu că este aşa, pentru că şi eu sunt acolo pentru ei! Prietenia adevărată nu are nevoie de cuvinte pentru a se exprima! Dar poate că şi voi ştiţi asta deja! Poate că deja aţi simţit aşa ceva atunci când aţi plâns, când aţi suferit în tăcere şi nu a fost nevoie de nici un cuvânt pentru ca prietenii voştri, adevăraţii voştri prieteni, să vă strângă mâna şi, tăcând împreună cu voi, să vă arate că sunt cu inima lângă voi şi sunt gata oricând să vă ajute! Gata să vă înlocuiască lacrimile de tristeţe cu lacrimi de fericire! Eu îmi ţin prietenii aproape, oricare ar fi distanţa dintre noi! Nu este nevoie decât de un zâmbet, de o privire pentru a şti că totul e la fel şi că între noi e aceeaşi prietenie frumoasă ca la început! Şi orice s-ar întâmpla ştim că nu vom lăsa nimic să intervină între noi! Prietenia noastră va dura o viaţă! De fapt, viaţa nostră va dura cât prietenia noastră! Pentru că fără prietenie nu există viaţă! Să ai prieteni şi să fii prietenul cuiva este un dar rar! Apreciaţi-l, preţuiţi-l şi păstraţi-l în inima voastră în fiecare moment al vieţii! Nu va fi zadarnic!
Eu am prieteni adevăraţi! Voi? Dacă da, preţuiţi fiecare moment alături de ei ! Merită! Niciodată nu veţi fi dezamăgiţi! Prietenii sunt îngeri tăcuţi care te ridică atunci când aripile tale au uitat să zboare!

Copiii fără părinţi. Viaţa unui copil abandonat

Irina Magaon, clasa a VIII-a B
Din păcate în România sunt multe cazuri în care copiii sunt abandonaţi sau rămân orfani după pierderea părinţilor. În unele cazuri ei ajungând în plasament la casele de copii, în alte cazuri sunt maltrataţi şi puşi la muncă sau la cerşit de persoane rău intenţionate.
După ce sunt abandonaţi, copiii fără părinţi au o viaţă urâtă, lipsită de posibilităţile unei vieţi normale. După vârsta de 18 ani până şi cei ajunşi la casele de copii sunt îndepărtaţi din plasamente, fără a şti să se apere împotriva oamenilor răi, care îi folosesc adeseori doar pentru a strânge bani de pe urma lor.
Astfel de cazuri sunt foarte numeroase în România, unele dintre ele fără a avea metode de rezolvare.
Ajutaţi copiii româi de azi pentru că şi ei vor fi ajutorul dumneavoastră de mâine!

marți, 1 septembrie 2009

Test psihologic

Irina Magaon, clasa a VIII-a B
Încercuieşte răspunsul care-ţi place

1.Cum te îmbraci la şcoală?
a) cum am chef,
b) avem uniformă,
c) discret.

2. Înveţi?
a) nu, la lucrări copiez, iar la ascultări îmi şoptesc colegii,
b) cât de cât… şi am note bune!
c) da, învăţ cuvânt cu cuvânt.

3. Pe cine nu suporţi din clasa ta?
a) toţi mi se par insuportabili,
b) nu am nimic cu nimeni, dar mă mai supără… nimic grav.
c) îi ador pe toţi, sunt prietenii mei!

Răspunsuri:
A. Mai multe a)-uri:
Eşti o persoană superficială, cu multe fiţe, care crezi că ştii totul.
Sfat: Eşti puţin prea tupeist(ă), rezolvă-ţi problemele personale.

B. Mai multe b)-uri:
Eşti OK, totul e aproape perfect.
Sfat: Ai grijă ca ceilalţi să nu profite de tine.

C. Mai multe c)-uri:
Te crezi o… mironosiţă. Ceilalţi nu te prea înghit deoarece eşti prea tocilar(ă).
Sfat: Termină cu teatrul, oricum nu te crede nimeni!

Să învăţăm mai uşor (Cum învăţ eu?)

Iulia Alexandra Cotoi, clasa a VIII-a B
1. Răsfoieşte!
Citeşte titlurile fiecărei secţiuni pe care trebuie să o înveţi, răsfoieşte capitolele şi pregăteşte-te pentru materialul pe care îl vei citi. Practic, frunzăreşti capitolul înainte de a-l citi. “Scanează” fiecare pagină, uită-te la poze, hărţi, tabele şi identifică cuvintele cheie.

2. Întrebări.
Încearcă să găseşti câteva întrebări pentru fiecare secţiune răsfoită. Nu uita că încă nu citeşti capitolul respectiv. Motivul? Te pregăteşti pentru eventualele întrebări pe care ar putea să le pună profesorul. Mintea ta va fi mult mai concentrată asupra procesului de învăţare, atunci când încearcă să caute răspunsuri. Nu uita să scrii întrebările cu cuvintele tale.

3. Citeşte!
Acum citeşti fiecare secţiune. Observă atunci când dai peste răspunsul la întrebările puse anterior. S-ar putea să trebuiască să adaugi noi întrebări şi să găseşti răspunsurile aferente lor.

4. Recită!
După ce ai citit prima secţiune, opreşte-te, uită-te peste întrebările pe care ţi le-ai notat şi vezi dacă poţi răspunde la ele fără a te întoarce la secţiunile pe care le-ai parcurs. Dacă poţi răspunde, treci la următoarea secţiune, reluând paşii 2-3. Dacă nu poţi răspunde, mai uită-te o dată pe notiţe. Repetă acest pas până când vei putea răspunde la toate întrebările. Un truc eficient este să-ţi pui întrebările cu voce tare.

5. Recapitulează!
După ce ai terminat de citit întreg capitolul, întoarce-te şi vezi dacă încă mai poţi răspunde la toate întrebările, fără a-ţi consulta notiţele. Dacă nu, repetă până când vei putea duce la bun sfârşit acest test!