Nepotul şi bunicul[1]
Maestrul Ai avea un
nepot de vreo zece ani, poznaş şi cam nedat cu învăţătura, fapt pentru care
bunicul îi trăgea adeseori câte o chelfăneală zdravănă. Cu toate acestea,
băiatul nu dădea semene să se îndrepte. Tatăl său, temându-se că unicul său fiu
ar putea s-o păţească rău de tot din cauza acestor chelfăneli, intervenea pe
lângă maestrul Ai, în favoarea celui mic. Dar bătrânul se înfuria şi-l snopea
şi mai tare pe băiat în bătăi.
Într-o zi, cu
ninsoare multă şi caldă, îl prinse pe nepot jucându-se cu bulgări de zăpadă.
Bunicul îl obligă să îngenuncheze în troian, scoţându-i şi haina de pe el.
Văzând suferinţa fiului, tatăl îşi scoase la rându-i haina şi îngenunche
alături de cel mic. Surprins, maestrul Ai întrebă:
-Fiul tău e vinovat,
şi-şi merită pedeapsa. Dar de ce naiba stai şi tu acolo, lângă el, în genunchi?
-De vreme ce ţii ca
fiul meu să moară de frig, răspunse calm tatăl, vreau ca şi fiul tău să moară
la fel.
Maestrul Ai fu
adânc impresionat de răspuns şi de atunci nu se mai atinse de cel mic.
Speranţă
Un fiu nedemn, cu
copii la rândul lui, îşi trata totdeauna tatăl cu asprime. Acesta se făcea însă
că nu observă, iubindu-şi din ce în ce mai mult nepotul, pe care îl purta în
braţe cât era ziua de lungă.
Uimit, un vecin îl
întrebă:
-Fiul tău este o
odraslă nedemnă. Pentru ce-l iubeşti, atunci, atât de mult, pe fiul lui?
-Păi, explică
bătrânul, vreau să-l cresc cât mai bine până s-o face mare, cu speranţa că
într-o bună zi îl va învăţa minte pe tatăl său.
Fiul nătâng
Un om bogat din Suzhou avea un fiu nătâng.
La vârsta de treizeci de ani, el trăia încă pe spinarea tatălui, care împlinise
cincizeci de ani.
Într-o zi, ei
întâlniră un astrolog, căruia îi cerură să le alcătuiască horoscoapele[2].
Astfel, astrologul proroci că tatăl va trăi optzeci de ani iar fiul şaizeci şi
doi.
Auzind aceasta,
fiul izbucni în plâns:
-Vai! Vai! Tatăl meu va muri la optzeci, se văită el. Oare cine o să-mi
dea să mănânc în ultimii doi ani ai vieţii mele?
[1]
Aceste povestiri cu haz au fost selectate din lucrarea „Supă de ginseng.
Povestiri umoristice chineze”, apărută la Editura Pentru
Turism, Bucureşti, 1990, traducători: Xu Wende, Lia-Maria Andreiţă, Ion
Andreiţă.
[2] În
ţările asiatice acest lucru este unul obişnuit, familiile dorind astfel să afle
ce le rezervă viitorul. De menţionat că există o mare diferenţă între
astrologia asiatică, cu adânci rădăcini în culturile şi religiile ţărilor din
zonă, şi ceea ce se înţelege la noi prin astrologie şi horoscop.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu