Prof. Alina StanÎntreaga noastră viaţă este marcată de existenţa unor instrumente şi unelte perfecţionate care ne uşurează munca şi ne fac mai agreabil timpul liber. Dintre ele, calculatorul este cel mai sofisticat, dar totodată cel mai adaptabil şi mai puternic instrument, folosit astăzi în cele mai diverse domenii: inginerie, administraţie, comerţ, artă, cercetare ştiinţifică, servicii, etc. Conceput iniţial ca o simplă uneltă de socotit, calculatorul şi-a câştigat faima, favorizat fiind de „materia primă” pe care o prelucrează: informaţia. Dar să vedem cum a evoluat calculatorul.
Anul 1948 aduce una din cele mai mari realizari: tranzistorul. Inventarea tranzistorului a declanşat şi orientarea spre miniaturizare.
În 1949 englezul Maurice V. Wilkes de la Cambridge a realizat, pe baza proiectului lui John von Neumann, EDSAC (Electronic Delay Storage Automatic Computer). EDSAC a primit titlul de primul calculator electronic cu capacitati de stocare. La Harvard, în anul 1949, An Wang a dezvoltat memoriile cu miez magnetic. În consecinţă, Jay Forrester de la MIT (Massachutsetts Institute of Technology) a descoperit o modalitate de a organiza memoriile cu miez magnetic, oferind o aplicaţie mai practică decât precedentele conexiuni seriale. Calculatoarele nu au devenit doar mai rapide ci acum puteau avea şi memorii mai mari. UNIVAC I a fost realizat pentru aplicaţii de afaceri şi a fost primul calculator cu scopuri generale folosit comercial.
În anii 1960 a apărut un nou tip de calculatoare: minicalculatoarele. Aceste maşini erau mai ieftine, mai mici, nu aveau nevoie de aer condiţionat pentru răcire şi erau mult mai uşor de folosit (cel puţin după standardele acelor timpuri). Minicalculatoarele au început să fie introduse în universităţi şi alte instituţii de învăţământ, pentru că erau ieftine, accesibile şi proiectate pentru a putea suporta modificări ulterioare.
Calculatoarele precedente au fost folosite doar pentru scopuri ştiinţifice sau militare. Oficiul care se ocupa de recensăminte a instalat imediat un calculator UNIVAC I şi l-a folosit mai mult de 12 ani. În Louisville, în anul 1954, la compania General Electric a fost realizată prima lista computerizată a angajaţilor, calculatorul folosit fiind chiar UNIVAC I.
La sfârşitul anilor '70 au apărut pimele microprocesoare pe 4 biţi, Intel 4004 şi Intel 4040, care au fost utilizate pentru realizarea unor calculatoare de buzunar şi jocuri electronice. În prezent aceste tipuri de aplicaţii utilizeaza tot microprocesoare pe 4 biţi.
Firma Apple Computer şi-a lansat primul calculator, Apple I, în 1977, care avea un preţ de 695 USD. Sistemul era realizat dintr-o placă de circuit principală fixată în şuruburi pe un placaj. Acest calculator nu conţinea nici carcasă nici sursă de alimentare. Calculatorul Apple II care a apărut pe piaţă a stabilit standardele pentru aproape toate calculatoarele mai importante care i-au urmat, chiar şi pentru IBM PC. În 1978 Philips şi Sony au colaborat pentru a realiza actualul compact disc audio. În anul 1982 cele doua companii au definitivat standardul care cuprindea printre altele şi dimensiunea de 4,72 inch (120 mm) şi grosimea de 1,2 mm. Aceleaşi două firme au elaborat şi specificaţiile pentru unitatea CD-ROM. În anul 1981 Adam Osborne a introdus un microcalculator portabil, Osborne 1. Acesta cântărea aproximativ 11 kg, avea o memorie de 64 kilo-bytes şi costa 1795 USD.
La începutul anilor '80 au aparut primele microprocesoare pe 8 biti (I8080, I8085, Z80, Motorola 6800) care prezentau performante superioare celor pe 4 biţi.
Pe data de 12 august 1981 în industria calculatoarelor a apărut un nou standard. Din 1981 şi până astăzi numarul calculatoarelor compatibile PC vândute a atins cifre de sute de milioane. Chip-ul Intel 80286 lansat în anul 1981 este procesorul calculatorului IBM AT şi a fost preferat de IBM deoarece era compatibil cu 8088. Anul 1985 aduce cu el lansarea noului şi mult mai performantului chip Intel 80386, un procesor pe 32 biţi. După lansarea primului 486 DX în aprilie 1989 au apărut an de an procesoare mai performante care au crescut considerabil performanţele sistemelor. Dintre acestea mai importante sunt datele de apariţie a primului procesor Pentium (martie 1993), a procesorului Pentium PRO (septembrie 1995) precum şi a procesoarelor Pentium MMX, a actualelor Pentium II, Celeron, Pentium III şi Athlon. În prezent se dezvoltă microprocesoarele Pentium cu frecvenţe de lucru de ordinul sutelor de MHz-GHz, lupta de supremaţie dându-se între Intel şi AMD.
Anul 1948 aduce una din cele mai mari realizari: tranzistorul. Inventarea tranzistorului a declanşat şi orientarea spre miniaturizare.
În 1949 englezul Maurice V. Wilkes de la Cambridge a realizat, pe baza proiectului lui John von Neumann, EDSAC (Electronic Delay Storage Automatic Computer). EDSAC a primit titlul de primul calculator electronic cu capacitati de stocare. La Harvard, în anul 1949, An Wang a dezvoltat memoriile cu miez magnetic. În consecinţă, Jay Forrester de la MIT (Massachutsetts Institute of Technology) a descoperit o modalitate de a organiza memoriile cu miez magnetic, oferind o aplicaţie mai practică decât precedentele conexiuni seriale. Calculatoarele nu au devenit doar mai rapide ci acum puteau avea şi memorii mai mari. UNIVAC I a fost realizat pentru aplicaţii de afaceri şi a fost primul calculator cu scopuri generale folosit comercial.
În anii 1960 a apărut un nou tip de calculatoare: minicalculatoarele. Aceste maşini erau mai ieftine, mai mici, nu aveau nevoie de aer condiţionat pentru răcire şi erau mult mai uşor de folosit (cel puţin după standardele acelor timpuri). Minicalculatoarele au început să fie introduse în universităţi şi alte instituţii de învăţământ, pentru că erau ieftine, accesibile şi proiectate pentru a putea suporta modificări ulterioare.
Calculatoarele precedente au fost folosite doar pentru scopuri ştiinţifice sau militare. Oficiul care se ocupa de recensăminte a instalat imediat un calculator UNIVAC I şi l-a folosit mai mult de 12 ani. În Louisville, în anul 1954, la compania General Electric a fost realizată prima lista computerizată a angajaţilor, calculatorul folosit fiind chiar UNIVAC I.
La sfârşitul anilor '70 au apărut pimele microprocesoare pe 4 biţi, Intel 4004 şi Intel 4040, care au fost utilizate pentru realizarea unor calculatoare de buzunar şi jocuri electronice. În prezent aceste tipuri de aplicaţii utilizeaza tot microprocesoare pe 4 biţi.
Firma Apple Computer şi-a lansat primul calculator, Apple I, în 1977, care avea un preţ de 695 USD. Sistemul era realizat dintr-o placă de circuit principală fixată în şuruburi pe un placaj. Acest calculator nu conţinea nici carcasă nici sursă de alimentare. Calculatorul Apple II care a apărut pe piaţă a stabilit standardele pentru aproape toate calculatoarele mai importante care i-au urmat, chiar şi pentru IBM PC. În 1978 Philips şi Sony au colaborat pentru a realiza actualul compact disc audio. În anul 1982 cele doua companii au definitivat standardul care cuprindea printre altele şi dimensiunea de 4,72 inch (120 mm) şi grosimea de 1,2 mm. Aceleaşi două firme au elaborat şi specificaţiile pentru unitatea CD-ROM. În anul 1981 Adam Osborne a introdus un microcalculator portabil, Osborne 1. Acesta cântărea aproximativ 11 kg, avea o memorie de 64 kilo-bytes şi costa 1795 USD.
La începutul anilor '80 au aparut primele microprocesoare pe 8 biti (I8080, I8085, Z80, Motorola 6800) care prezentau performante superioare celor pe 4 biţi.
Pe data de 12 august 1981 în industria calculatoarelor a apărut un nou standard. Din 1981 şi până astăzi numarul calculatoarelor compatibile PC vândute a atins cifre de sute de milioane. Chip-ul Intel 80286 lansat în anul 1981 este procesorul calculatorului IBM AT şi a fost preferat de IBM deoarece era compatibil cu 8088. Anul 1985 aduce cu el lansarea noului şi mult mai performantului chip Intel 80386, un procesor pe 32 biţi. După lansarea primului 486 DX în aprilie 1989 au apărut an de an procesoare mai performante care au crescut considerabil performanţele sistemelor. Dintre acestea mai importante sunt datele de apariţie a primului procesor Pentium (martie 1993), a procesorului Pentium PRO (septembrie 1995) precum şi a procesoarelor Pentium MMX, a actualelor Pentium II, Celeron, Pentium III şi Athlon. În prezent se dezvoltă microprocesoarele Pentium cu frecvenţe de lucru de ordinul sutelor de MHz-GHz, lupta de supremaţie dându-se între Intel şi AMD.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu