De ce să cunoaştem istorie?

Prof. Ionela Silvia Cojocăreanu

De foarte multe ori m-am trezit la clasă cu o întrebare : „De ce să învăţăm istorie? Pe noi ne interesează viitorul! Istoria înseamnă trecut.”
Cunoştinţele istorice constituie o necesitate imperativă pentru individ sau istoria a fost redusă la stadiul de hobby în societatea actuală?
Observând „progresul” sistemului educaţional din România îmi vine greu să cred că s-ar mai interesa cineva în mod activ de istorie. A ajuns să fie un obiect de studiu de umplutură, în care participanţii să debusoleze profesorii prin câte un căscat sincer şi dezinvolt.
Dezvoltarea tehnologiilor în ritm exponenţial ne face dificilă formarea unei imagini obiective de ansamblu asupra prezentului. Ce să mai vorbim de trecut… Chiar avem nevoie să ştim ce s-a întâmplat acum zeci, sute sau mii de ani? Unde trebuie trasată graniţa între sinteză şi monografie? Detaliile sunt importante în soluţionarea unei probleme explicite, însă total irelevante în procesul de familiarizare cu anumite etape din dezvoltarea economico-socialo-culturală a unei civilizaţii.
Din punct de vedere practic, utilitatea acumulării unei mari cantităţi de date istorice s-a voalat considerabil. Mai prezintă interes doar pentru cei care au ales să predea această materie şi pentru eventualii călători în timp.
Din punct de vedere teoretic, istoria poate oferi baza necesară argumentării unei dezbateri, poate furniza informaţii necesare altor ramuri ştiinţifice (psihoistorie, antropologie) ori încadrării în context a anumitor realizări, evenimente.
Istoria e cea care ne aşează pe noi ca naţie şi popor într-un context global. Cunoscând-o vom ştii şi înţelege specificul nostru romano-balcanic, cu toate valenţele sale.
În zilele noastre, când curentul globalizarii e tot mai puternic, necunoşterea istoriei, poate determina ruperea individului de locul natal, de ţara mamă, pană la pierderea identităţii naţionale.
Se spune că o naţie care nu-şi cunoaşte şi respectă istoria, e sortită pieirii.
Istoria este foarte importantă. Asta pentru că putem învăţa din unele greşeli fără să fim nevoiţi să le facem. Şi putem învăţa şi să fim oameni de caracter, încurajaţi de unele gesturi şi momente marcate adânc în istorie.
Ca să poţi trăi prezentul, iar apoi să construieşti un viitor mai bun, trebuie să-ţi cunoşti istoria. Istoria este printre primele materii care definesc cultura generală a unui individ. Ea îţi dezvoltă capacitatea de a gândi şi de a percepe evenimentele importante prin care a trecut omenirea.
Istoria reprezintă lucrul cel mai de preţ în personalitatea fiecărui popor. Fără ea n-am mai fi azi ceea ca suntem. Ea este cartea de vizită a unui neam, în ea ne identificăm.
Istoria este o ştiinţă fascinantă şi foarte utilă pe care trebuie să o cunoască orice om, deoarece îi oferă posibilitatea de a-şi descoperi rădăcinile din care se trage şi de a se mândri cu realizările strămoşilor, mai ales în ceea ce priveşte păstrarea identităţii neamului. Prin cercetarea ei se poate constata că, de-a lungul veacurilor, au dăinuit credinţa, limba, obiceiurile, datinile, adică prerogativele care asigură perpetuarea neamului. Şi dacă este adevărat vechiul dicton „Istoria se repetă”, cunoaşterea ei ajută şi la explicarea unor fenomene care se petrec în actualitate. Pe scurt, istoria este o analiză a trecutului cu scopul de a înţelege prezentul şi de a ne călăuzi comportamentul în viitor.