Inima şi afecţiunile ei

Ionuţ Alin Iancu -cls a V-a B

Inima omului este un organ lung de aproximativ 15 cm., cu un diametru de 11-12 cm., şi care poate cântări până la 275-300 grame. Are formă de pară, cu vârful orientat spre stânga, sprijinindu-se pe diafragmă. Frecvenţa cardiacă normală este de 75 de bătăi pe minut, cu un debit cardiac de 3-4 litrii de sânge pe minut. Inima este un organ musculos ai cărui pereţi sunt alcătuiţi din trei părţi: endocardu, miocardul şi epicardul. Inima omului, ca şi inima tuturor mamiferelor, are patru camere: atriul drept şi atriul stâng, ventriculul drept şi ventriculul stâng. Cele două atrii şi cele două ventricule sunt separate complet prin septurile interatrial şi iterventricular. Fiecare atriu comunică cu ventriculul respectiv prin orificiile atrio-ventriculare prevăzute cu valve, care se deschid doar într-un anumit sens, spre venticule: stâng (biscupidă) şi drept (triscupidă).
La nevertebrate, lucrurile stau cu totul altfel. O râmă, spre exemplu, nu are inimă ci are cinci arce aortice care deservesc acest rol. Multe alte nevertebrate au inimă dar sistemul lor circulator este unul deschis şi nu închis, adică sângele acestora circulă liber prin cavitatea corporală. La aceste animale sângele este de obicei colectat într-o serie de cavităţi specializate, de unde este îndreptat către inimă şi, apoi, eliberat din nou în organism.
În cazul vertebratelor, întâlnim alte situaţii. Un peşte, spre exemplu, are o inimă bicamerală, având doar un atriu şi un ventricul. Sângele acestuia trece prin branhii, apoi ajunge în organism iar apoi ajunge din nou la inimă. Amfibienii şi reptilele (dar nu şi crocodilii) au o inimă tricamerală, în care sângele oxigenat de la plămâni şi cel neoxigenat din organism intră prin atrii separate şi este trimis prin valva spirală către vasul de sânge corespunzător, şi anume: aorta pentru sângele oxigenat şi artera pulmonară pentru sângele neoxigenat. Valva spirală este esenţială pentru a reduce gradul de amestecare a celor două tipuri de sânge, permiţând astfel animalului o rată metabolică mai înaltă şi o activitate mai intensă. Crocodilii, păsările şi mamiferele au inimi cu patru camere complet separate.
Afecţiunile inimii sunt numeroase iar prevenirea lor este cât se poate de necesară. Dintre aceste afecţiuni amintim:
1. Anevrismul aortei toracice şi abdominale reprezintă dilataţii anormale, segmentare, congenitale sau dobândite ca urmare a afectării peretelui arterial prin arteroscleroză, aortită luetică, infecţie sau traumatisme. Anevrismele aortei toracice creează tulburări prin compresiunea organelor vecine. Anevrismele aortei abdominale provoacă durere în lombe (şale) şi în abdomen, cu prezenţă pulsativă. Anevrismul disecant al aortei are ca semn dominant durerea foarte intensă cu iradiere pe întreg traiectul aortei.
2. Angina pectorală este cea mai frecventă formă de manifestare a cardiopatiei ischemice cronice dureroase. Se manifestă prin durere retrosternală ce apare la efort şi iradiază în braţul stâng şi la baza gâtului. De regulă cedează la repaus, dar uneori apare şi în timpul repausului.
3. Aritmiile sunt dereglări ale ritmului normal al inimii fie sub raportul frecvenţei acestuia, fie sub raportul regularităţii frecvenţei cardiace, fie din ambele: şi datorită frecvenţei ritmului cardiac şi datorită regularităţii frecvenţei cardiace. Drept cauze ale aritmiilor sunt: cardiopatia ischemică, leziunile valvulare, hipertiroidia, insuficienţa respiratorie, dezechilibrele hidroelectrolitice, intoxicaţiile cu digitalice (denumirea unei grupe de medicamente), alcoolul şi tutunul.
4. Arteroscleroza este o combinaţie de modificări ale tunicii interne a arterelor constând în depuneri de grăsimi şi depuneri de calciu care duc, progresiv, la ulcerarea ateromului. Astfel, se produc stenoze progresive ale arterelor, iar prin ulcerarea plăcilor eteromatoase este favorizată coagularea sau tromboza vaselor sanguine, adică astuparea lor.
5. Cardiopatia ischemică este o suferinţă cardiacă secundară datorată reducerii debitului sanguin coronarian. Miocardul este vascularizat prin cele două artere coronare, primele ramuri ale aortei, şi se situează alături de rinichi şi de creier printre organele cele mai irigate din organism. Termenul de cardiopatie ischemică exprimă faptul că debitul coronarian este destul de redus.
6. Cordul pulmonar cronic este o afecţiune caracterizată prin suferinţa părţii drepte a inimii datorită bolilor pulmonare. Acestea duc la creşterea presiunii în artera pulmonară, ce constituie un obstacol în faţa inimii drepte. Se produce astfel, într-un prim stadiu, hipertrofia inimii drepte, apoi insuficienţa cardiacă dreaptă. Ca manifestări pot fi: tusea, lipsa de aer, cianoza (învineţirea) buzelor şi a extremităţilor, edemele (umflături) membrelor inferioare, ficatul mărit şi dureros.
7. Infarctul miocardic reprezintă o necroză (moarte a unui ţesut organic) a miocardului datorită unei opriri a circulaţiei sângelui în arterele coronare produsă prin: tromboză primară dezvoltată pe o placă arteroscleroasă, hemoragii ale inimii, hematom prin hemoragie în peretele vascular urmat de ocluzia vasului. Ca simptome avem: durere intensă retrosternală cu iradiere în braţe, care nu cedează la repaus, însoţită de paloare, transpiraţii reci, etc.
8. Insuficienţa cardiacă poate fi întâlnită ca insuficienţă cardiacă stângă sau insuficienţă cardiacă dreaptă. Insuficienţa cardiacă stângă reprezintă insuficienţa pompei ventriculului stâng, având drept cauză cardiopatia ischemică (nedureroasă sau dureroasă), infarctul de miocard, hipertensiunea arterială sau boli valvulare aortice (insuficienţa sau stenoza aortică). Ca simptome avem: dispnee (respiraţie dificilă) la efort, mai apoi şi la repaus, edem pulmonar acut, tahicardie şi alte tulburări de ritm ale inimii, dar şi dureri precordiale. Insuficienţa cardiacă dreaptă reprezintă insuficienţa cordului drept, având drept cauză principală o boala pulmonară. Ca simptome avem: edeme ale membrelor inferioare, congestia dureroasă a ficatului, cianoza (învineţirea) extremităţilor, scăderea cantităţii de urina (oliguria). Insuficienţa cardiacă congestivă globală prezintă cauze şi simptome atât ale insuficienţei cardiace stângi cât şi ale insuficienţei cardiace drepte, fiind o insuficienţă a întregului cord.
9. Miocarditele reprezintă afectări inflamatorii sau degenerative ale muşchiului inimii (miocardului) produse de cauze foarte diverse (altele decât cardiopatia ischemica). Astfel, putem avea: cauze necunoscute (idiopatice); cauze infecţioase (miocardite virale cu protozoare, micotice, bacteriene -bacil difteric, streptococ, pneumococ; cauze toxice, datorate unor medicamente; alcoolul; cauze metabolice (carenţe alimentare, deficit de vitamine din grupa B, dezechilibre electrolitice, endocrinopatii, obezitatea, hemocromatoze -excesul de fier); amiloidoza; boli de colagen (lupus eritematos diseminat, sclerodermie, poliartrita nodoasă); cauze genetice; miocardite post-partum (după naştere).