Formarea universului

Alina Georgiana Ciocan -cls a VII-a B

Edwin Powell Hubble a descoperit faptul că galaxiile actuale se depărtează unele de altele, ceea ce l-a determinat să afirme că universul nu este static ci în expansiune. Astronomii au calculat că universul s-a format acum aproximativ 14 miliarde de ani, în urma unei explozii numită Big Bang. Materia rezultată după Big Bang poartă numele de plasmă. Din prima secundă de după Big Bang această materie era foarte fierbinte şi densă. Dar pe măsură ce universul îşi continua expansiunea datorată Big Bang-ului temperatura materiei iniţiale a început să scadă. La aproximativ 10.000 de ani după Big Bang temperatura materiei a scăzut destul de mult iar universul a început să nu mai fie dominat de lumină şi radiaţii, ca la început, ci de particule mai mari de materie. Această schimbare a densităţii materiei a dus la formarea forţelor gravitaţionale între particule, rezultatele acestui proces fiind vizibile după 10 miliarde de ani, culminând cu apariţia galaxiilor.
Galaxia din care facem parte se numeşte Calea Lactee. Aceasta conţine aproximativ 200 de miliarde de stele cu planetele lor şi peste 1.000 de nebuloase. Toate obiectele dintr-o galaxie orbitează în jurul centrului de greutate al galaxiei, numit şi centru galactic. Calea Lactee cântăreşte de 750-1.000 miliarde de ori masa soarelui nostru şi are un diametru de aproximativ 100.000 de ani lumină (un an lumină reprezintă distanţa parcursă de o rază de lumină într-un an). Galaxia noastră face parte dintr-un grup format din trei mari galaxii şi un număr de treizeci de galaxii mai mici, ea fiind a doua ca mărime după galaxia Andromeda, situată la aproximativ trei milioane ani lumină de noi; fiindu-ne cea mai apropriată dintre celelalte galaxii. Alte grupuri de galaxii sunt Fornax şi Conglomeratul Coma.
Galaxia noastră, Calea Lactee, are forma unei spirale uriaşe. Braţele acestei spirale conţin şi materie interstelară, nebuloase şi stele tinere ce iau naştere din această materie. Centrul galaxiei este format din stele bătrâne concentrate în grupuri cu formă sferică. Calea Lactee are aproximativ 200 de astfel de grupuri dintre care cunoscute sunt doar 150. După aparenta lor distribuţie pe cer, astronomul Harlow Shapley a ajuns la concluzia că centrul Căi Lactee se găseşte ceva mai departe decât se credea până acum.
Sistemul nostru solar este situat la 20 de ani lumină deasupra planului ecuatorial de simetrie şi la 28.000 de ani lumină de centrul galactic. Centrul galaxiei noastre se găseşte în direcţia constelaţiei Săgetătorului şi foarte aproape de constelaţia Scorpionului. Sistemul solar este situat pe un mic braţ al spiralei, numit şi braţul Orion, care face legătura între braţele alăturate mai importante: Perseu şi Săgetător.
Clasificarea galaxiilor făcută de Edwin P. Hubble în 1925 rămâne cea mai utilizată şi astăzi. Astfel, există două mari categorii de galaxii: cele în formă de spirală şi cele în formă de eclipsă, dar mai există şi galaxii în formă de lentilă şi galaxii cu formă neregulată.
Galaxiile în formă de spirală se caracterizează prin prezenţa de gaz în interior, ceea ce duce la formarea de noi stele, şi se găsesc de obicei în zonele universului cu densitate mică de galaxii.
Galaxiile în formă de eclipsă au o luminozitate uniformă şi nu se observă prezenţa gazului. Stelele care intră în componenţa lor sunt stele bătrâne. Se întâlnesc în zone ale universului cu o densitate mai mare de galaxii.
Galaxiile în formă de lentilă sunt asemănătoare celor în formă de spirală, doar că nu au braţe. Gazul se găseşte în cantităţi mici, sau uneori este inexistent, şi de aceea stelele sunt destul de bătrâne.
Galaxiile cu formă neregulată nu au o forma anume, bine precizată.