Dangerous 007 şi aventurile sale în lumea Facebook-ului

Simona Gheorghiţă X E -C.N. Elena Cuza

Am să vă spun acum o poveste despre cum ne dorim noi, adolescenţii, cum visăm în naivitatea noastră de copii, să fie întâlnirile pe internet. Dar pentru a o asculta, dragii mei, trebuie să trageţi aer în piept şi cu răbdare să o ascultaţi, că tare lungă are să mai fie şi plină de învăţăminte.

Era odată, nu demult, cam prin vremea când Mark Zuckerberg a creat Facebook-ul. Era un fecior tare cunoscut în această lume virtuală, cel mai popular printre “user”-ii de Facebook, iar “nickname”-ul său era “Dangerous 007”. Era cel mai fidel dintre membrii unui grup de fani M.J. Mai mereu el era cel care posta ultimele ştiri şi comenta ultimile evenimente, astfel că devenise “cunoscut” şi apreciat de toţi, deşi nimeni nu ştia, cu adevărat, cine este “Dangerous 007”.

Într-o zi, însă, el observă postări noi de la o altă admiratoare a lui M.J., cu numele Sarah, care avea idei mai ingenioase, fraze mai atrăgătoare şi cuvinte mai pline de înţeles decât ale lui. Sarah începuse să îi fure “adepţii”. Atunci, văzând aceasta, “Dangerous 007” nu ezită şi îi ceru repede (mult prea repede) prietenia. Şi nici ea nu stătu prea mult (deloc de mult) pe gânduri şi o acceptă. Surprinşi de cât de repede deveniseră “prieteni”, au stat un timp mai îndelungat în tăcere şi nu şi-au mai vorbit până ce el îşi făcu primul curaj, intră pe “chat” şi-i scrise:

-Mai mereu postezi lucruri mai bune decât ale mele. Ba chiar mi-ai luat şi fanii! Din cauza ta, chiar dacă dau “tag” la poze nu îmi mai dă nimeni niciun “like”. De unde găseşti să scrii tot felul de lucruri minunate?

-N-ai auzit de Google?

-Ba da! Dar niciodată nu am văzut postări mai frumoase decât ale tale. Esti spaima Facebook-ului, strângi toate “like”-urile!

-Nu-i cine ştie ce! spuse ea impresionată de atâtea cuvinte frumoase pe care nu i le mai spusese nimeni, niciodată.

În fine. Şi din vorbă-n vorbă începură să se cunoască mai bine. Făcură schimb de numere de telefon (da?), se “vedeau” zilnic pe Skype (???), căci erau, vezi bine, din ţări diferite. Îşi schimbară chiar şi parolele Facebook. Prin urmare, nici că se putea da dovadă de o iubire mai mare şi o încredere mai desăvârşită ca a lor!!!

Într-o seară, tot el (iarăşi?) vorbi primul:

-Bună!

-Bună, din nou! Ce mai faci?

-Am auzit despre un fan-meeting M.J. în ţara ta şi am cumpărat un bilet de avion. Mor de nerăbdare să te văd cu adevărat!

-Oh, incredibil! Şi eu sunt la fel de nerăbdătoare să te văd, spuse Sarah.

Şi, iată că, se întâlniră faţă în faţă. Şi ea şi el răsuflară uşuraţi când se putură vedea aşa cum erau în realitate, dincolo de avataruri şi nume de cod, de Skype şi numere de telefon. Erau tineri şi frumoşi amândoi şi cu bune intenţii (din fericire pentru povestea noastră!). Petrecură un timp ţinându-se de mână, însă el trebuia să se întoarcă în ţara lui de peste munţi şi văi, dar nu înainte de a promite că o va lua cu el atunci când va fi timpul.

Ei, şi cum vă spuneam, Alexander (căci aşa se numea, în realitate, “Dangerous 007”) ajunse acasă, se “logă” pe Facebook şi îşi schimbă statusul din “Single” în “In a relationship”. Ceva straniu totuşi se întâmplă; ea nu se mai conectă vreo două zile pe Facebook şi nici la telefon nu mai răspunse.

Foarte speriat, “Dangerous” plecă în căutarea ei, aflând cumva că se pierduse în nu ştiu ce pustietate a muzicii de care nimeni nu mai auzise la acea vreme. Aflase că o forţă ciudată, un alt fel de muzică hipnotică o răpise dintre fanii lui M.J.

Înarmat cu o sabie de foc şi cu un pistol la brâu, “Dangerous 007” merse zile şi nopţi prin deşerturi şi ţinuturi îngheţate, pustietăţi şi locuri cu vegetaţie deasă de nu vedeai până la vârful nasului; înfruntând lei şi tigri, şerpi dintre cei mai veninoşi şi multe alte lighioane înspăimântătoare. De balauri cu două capete n-am ce să mai zic, ăia nu-l mai speriau. Devenise imun.

Rămase însă oripilat când ajunse întru-un ţinut la capăt de lume şi văzu într-un bârlog nu stiu ce creatură monstruoasă: un fel de băiat cu chip de femeie! Apoi pe iubita lui, Sarah, stând într-un scaun, forţată să asculte de acea dihanie prin muzica lui aiuritoare. Când îl văzu, Sarah se eliberă pentru o clipă de acea vrajă şi strigă:

-Nu mai vreau aici!

 Încurajat de acest glas disperat, “Dangerous 007” dădu buzna în bârlogul acela şi -faţă-n faţă cu dihania- scoase sabia de foc şi lovi drept în faţa pocitaniei. Dar aceasta se feri şi prinse a glăsui:

-Eu sunt Justin Bieber! N-ai să mă înfrângi în veci şi n-ai să-i poţi scoate iubitei tale din gânduri muzica mea! Sunt creat şi menit, de directorii mei de producţie, să subjug pe toţi adolescenţii!

-Tu, creatură a publicităţii, a televiziunii şi a “You Tube”-ului, ia-ţi ghearele de pe iubita mea!

-Lol! Ai curaj? Luptă, atunci!

După cum observaţi, suna ca o provocare. Aşa că, “Dangerous 007” scoase şi pistolul şi cu ambele mâini înarmate începu să lupte. Dar dihania era mai puternică, cu mult prea mult “background” de afaceri al caselor de discuri. Fiecare sunet pe care îl scotea era de foc, aşa că “Dangerous” trebuia să se ferească de fiecare notă pe care pocitania o numea “muzicală”.

Încă se luptau. Sarah era încă în acel scaun forţată să vadă bătălia dintre acel Bieber şi iubitul ei. Cu o notă de foc, monstrul îl atinse pe “Dangerous”. Căzut în genunchi, acesta se rugă către Facebook:

-Trimite-mi toată binecuvântarea lui M.J.! Ajută-mă să înving şi promit că, dacă ies biruitor de aici, am să te răsplătesc!

Atunci simţi o forţă ce părea să îi dea putere. Plin de încredere se ridică şi cu un foc de pistol răpuse dihania. O dezlegă pe Sarah şi porniră către casă.

Dădură uitării cele întâmplate. Îşi schimbară statusul din “In a relationship” în “Married to” şi trăiră fericiţi alături la bine şi la rău, la “like” şi la “unlike”, la “tag” şi la “share”, la “comment” şi la “post”, până ce “log-out”-ul i-a despărit.

Dar, oare, aşa stau lucrurile şi ÎN REALITATE?

Sau doar visele noastre de adolescenţi născocesc frumuseţe în orice lucru pe care îl întâlnesc? Chiar şi acolo unde raţiunea ne spune că ar putea să nu fie decât minciună şi chipuri ascunse, cum mai mereu se întâmplă pe internetul cu false nume şi personalitaţi fabricate.

Şi poate cu atât mai mult ne sunt ochii minţii orbi în a vedea adevărul de dincolo de “bits”-i şi “pixel”-i când este vorba despre sentimente puternice, despre prima noastră dragoste sau despre iubire, pe care le dorim adevărate şi eterne. Când sufletul ne este plin de emoţii puternice, noi singuri ne legăm ochii minţii şi rătăcim căile simple ale adevărului.