Dacii

Mihaela Vîlceanu VIII B

Conform informaţiilor rămase de la istoricul antic grec Strabon[1] în lucrarea sa „Geografia”, dacii locuiau din zona muntoasă a regiunii râului Mureş şi până la fluviul Danubius[2] iar geţii stăpâneau Istrul[3]. Tot Strabon afirmă că „dacii au aceeaşi limbă ca geţii” şi că „elenii i-au socotit pe geţi de neam tracic”.

De asemenea istoricul roman Dio Cassius[4] în lucrarea „Istoria Romei”, ne spune că regele getic Burebista[5] i-a zdrobit pe grecii conduşi de regele Critasis precum şi că regele grec Critasis a fost învins de daci. În acelaşi timp, în relatările sale, Dio Cassius păstrează denumirea luptătorilor armatei lui Burebista, de geţi sau daci, pentru a denumi popoarele de la nord de Dunăre. Prin urmare, putem afirma că daci sau geţii sunt două denumiri pentru unul şi acelaşi popor.

Din punct de vedere cronologic, prima relatare despre geţi aparţine istoricului grec Herodot[6] care scrie în lucrarea sa „Istorii” despre campania din 514-512 î.Ch. a regelui persan Darius[7] împotriva sciţilor[8] aflaţi la nord de Marea Neagră. Herodot arată că „înainte de a ajunge la Istru, [Darius îi] biruie mai întâi pe geţi, care se credeau nemuritori”. Iar despre faptul că geţii au pierdut lupta spune că aceştia au fost temuţi şi curajoşi în bătălie, meritând tot respectul perşilor şi al regelui lor: „ei [geţii] au fost cei mai viteji şi cei mai neînfricaţi dintre traci”.

De la istoricul roman Diodorus Siculus[9] aflăm despre victoria strălucită a regelui getic Dromichete[10], din anul 300 î.Ch., împotriva regelui trac Lisimachos[11], precum şi despre generozitatea pe care Dromichete a arătat-o regelui învins, pe care îl invită la un mare ospăţ pentru ca mai apoi să-l elibereze.

Istoricul roman Justinus[12] relatează că în timpul regelui Oroles dacii au fost învinşi de bastarni[13]. În consecinţă, regele Oroles îi pedepseşte să facă muncile femeilor. Iertarea vine doar după o victorie într-o altă bătălie, tot asupra bastarnilor..

Inscripţiile descoperite în oraşul Histria[14] menţionează numele a doi regi geţi din secolul al III-lea î.Ch., numiţi Zalmodegicos şi Rhemaxos, faţă de care ascultau cetăţile greceşti din Dobrogea.

La rândul său, istoricul Trogus Pompeius[15] menţionează despre „un salt de putere a dacilor conduşi de regele Rubobostes şi a numărului lor”.

Contemporan cu evenimentele care au dus la formarea statului dac în anul 70 î.Ch., Strabon relatează: „Ajungând în fruntea neamului său, getul Burebista l-a înălţat atât de mult încât a ajuns să fie temut şi de romani.” Parcă pentru a întregi aceste cuvinte ale lui Strabon, o inscripţie grecească din Dionysopolis[16] îl descrie pe Burebista ca fiind „cel dintâi şi cel mai mare dintre regii din Tracia”.

Victoriile din luptele purtate de Burebista cu neamurile vecine lui au făcut ca regatul dacilor să ajungă la cea mai mare întindere a sa. La obţinerea acestor succese, marele rege Burebista a fost ajutat de preotul Deceneu. Împreună au realizat o reformă politico-religioasă bazată pe „abstinenţă şi sobrietate şi ascultare de porunci” pentru a organiza şi întări mai bine statul nou format[17]. Tot Burebista este cel care mută capitala regatului de la Argedava[18] la Sarmisegetuza[19].

Devenind o putere zonală importantă, bogată şi o posibilă mare ameninţare pentru Imperiul Roman, Iulius Cezar[20] intenţionează să organizeze o mare expediţie în anul 44 î.Ch. împotriva dacilor şi a lui Burebista. Dar această expediţie nu s-a concretizat deoarece împăratul roman a fost asasinat. La foarte scurt timp după asasinarea lui Cezar şi Burebista a căzut victimă unei conspiraţii. Asasinarea celor doi conducători de stat chiar în momentul începerii unei confruntări armate de anvergură este deseori amintită şi discutată de istorici. Ideile avansate de aceştia tind spre concluzia că romanii au încercat să împiedice un dezastru pentru imperiu asasinându-i pe cei doi. Imperiul Roman era slăbit în acel moment, în timp ce regatul dacilor devenise extrem de puternic. Temându-se să nu fie înfrânţi, ceea ce ar fi putut însemna sfârşitul imperiului, romanii au preferat amânarea conflictului până la o situaţie mai favorabilă. Neconvingându-l pe Cezar, au preferat să îl asasineze. Iar pentru a-l împiedica pe Burebista să îşi extindă teritoriile în defavoarea Imperiului Roman, prin intrigi, şi acesta a fost asasinat.

Scăpat de sub control, după moartea lui Burebista, regatul dac s-a divizat. Astfel, în timpul împăratului Octavianus Augustus[21] existau cinci regate dacice în stânga Dunării iar în Dobrogea alte trei. Regii din Dobrogea erau Roles, Zyraxes şi Dapix. Despre un alt rege, Cotiso, se spune că era în discuţii cu împăratul Octavianus Augustus pentru a se căsătorii cu fiica acestuia, Iulia, dar căsătoria nu a mai avut loc.

Dicomes a fost unul dintre regii daci care au continuat politica ostilă dusă faţă de Imperiul Roman. Deoarece regatul pe care îl conducea era în câmpia munteană, a încercat să-şi extindă stăpânirea peste Dunăre. În acest scop a fost ajutat şi de bastarni. Împreună, au trecut Dunărea şi i-au învins pe moesi[22], tribali[23], dardani[24] şi denteleti[25]. Dar pentru că cei din urmă, denteletii, erau sub protecţia imperiului, romanii au trimis o armată sub conducerea generalului Crassus[26] care duce o serie de bătălii împotriva bastarnilor. Crassus este ajutat şi de regele dac Roles.

Un alt rege dac, Scorilo (cca. 28-68 d.Ch.) credea că nu este bine să intri în conflict cu romanii şi, pentru a răspunde la insistenţa celor care voiau să-l convingă să atace provinciile de peste Dunăre, le explică acest lucru printr-o pildă practică relatată de istoricul Frontinus[27]: „Scorilo a pus doi câini să se mănânce între ei şi, când erau mai în focul bătăliei, le-a arătat un lup pe care îndată, lăsând furia dintre ei, câinii s-au aruncat”.

În faţa pericolului roman ajuns la Dunăre, regele Duras a cedat conducerea lui Decebal[28]. Acest fapt este relatat de Dio Cassius: „Duras, care domnise mai înainte, lăsase de bună voie domnia” în favoarea lui Decebal „fiindcă era foarte priceput la planurile de război şi iscusit la înfăptuirea lor”.

Au urmat războaiele dacilor cu romanii, finalizate prin cucerirea Daciei de către Traian. Această perioadă a istoriei noastre este mult mai cunoscută, sursele şi izvoarele istorice fiind mai numeroase. De aceea ne vom opri aici cu aceste scurte consideraţii asupra strămoşilor noştri daci.

---

[1] 63 sau 60 î. Ch.-21 sau 26 d. Ch. Numele sub care a rămas cunoscut Strabon este, de fapt, o poreclă care înseamnă “Saşiul”.

[2] Dunărea de la izvoare până la Drobeta.

[3] Dunărea de la Drobeta pană la vărsarea în Marea Neagră.

[4] Lucius Claudius Cassius Dio (155 sau 163/164 d.Ch.- după 229 d.Ch.) era roman de origine greacă, opera sa fiind scrisă în greacă.

[5] Burebista (82 î.Ch.- 44 î.Ch.) este întemeietorul statului dac.

[6] Herodot din Halicarnas/Halikarnassos (484 î.Ch.- cca. 425 î.Ch.) este considerat părintele istoriei, ca ştiinţă, datorită modului în care a tratat evenimentele pe care le-a consemnat în scrierile sale.

[7] Darius I s-a născut în anul 550 î.Ch. și a devenit rege al perșilor în 522 î.Ch. În perioada sa, Imperiul Persan a cunoscut apogeul puterii și al întinderii teritoriale, devenind cel mai vast și cel mai puternic stat din Orientul Mijlociu.

[8] Numele de sciți era folosit de scriitorii antici pentru a denumi mai multe popoare din răsăritul Europei, aşa că totalitatea sciților trebuie considerată ca un conglomerat de popoare. Veniți dinspre Caspica-Oxus, sciții au ocupat în secolul al VIII-lea î.Ch. stepele nord-pontice, din sudul Republicii Moldova de azi, întinzându-se spre câmpia Donului în Federația Rusă, luând locul cimerienilor așezați aici din timpuri preistorice.

[9] Diodor din Sicilia (cca. 80 î.Ch.-21 î.Ch.) a fost un istoric roman de origine greacă. A scris „Biblioteca Istorică”, în 40 de cărți, păstrate fragmentar, cuprinzând date de la originile Imperiului Roman şi până la Iulius Caesar.

[10] Conducător al geţilor din nordul Dunării în jurul anului 300 î.Ch.

[11] Lysimachos sau Lisimah (aprox. 360 î.Ch.-281 î.Ch.) a fost un general macedonean. După moartea lui Alexandru cel Mare devine satrap al Traciei (321-306 î.Ch.). În anul 306 î.Ch. s-a proclamat rege al Traciei, care-și extindea autoritatea și asupra Dobrogei.

[12] Marcus Junianius (sau Junianus) Justinus a fost un istoric latin ce a trăit în timpul Imperiului Roman. Nu se cunoaște nimic din istoria sa personală şi nici despre data naşterii sau morţii sale. Se ştie doar că a trăit după istoricul Trogus Pompeius (sec. I î.Ch.). Este autorul lucrării “Historiarum Philippicarum libri XLIV”.

[13] Popor germanic, originar din centrul Europei. Spre sfârșitul secolului II î.Hr., bastarnii s-au strămutat pe teritoriul de azi al Moldovei (Romania) şi al Republicii Moldova, până la Dunăre și Marea Neagră. Munții Moldovei erau cunoscuți geografilor antici sub numele Alpes Bastarnici.

[14] Cetatea grecească ale cărei ruine se află pe teritoriul administrativ al comunei Istria dn județul Constanța. Histria fost întemeiată de coloniști greci din Milet în jurul anului 657 î.Ch. sau 630 î.Ch. ca port la Marea Neagră și distrusă prin secolul al VII-lea d.Ch. de invaziile avaro-slave. Este cel mai vechi oraș atestat de pe actualul teritoriu al României.

[15] Istoric roman din sec. I î.Ch. Vezi nota nr. 7.

[16] Oraşul Balcic de astăzi, din Bulgaria.

[17] Limitele statului dac în timpul lui Burebista au fost: în nord, Carpații Păduroși; în est, Pontul Euxin (Marea Neagră); în sud, munții Haemus (Munții Balcani); în vest, Dunărea Mijlocie.

[18] Argedava sau Sargedava era o așezare getică devenită reședință începând cu o căpetenie de dinaintea lui Burebista. Ruinele sale se găsesc în actuala localitate Popești din judeţul Giurgiu.

[19] Sarmizegetuza Regia este situată în satul Grădiștea Muncelului din județul Hunedoara. Trebuie ştiut că, la Grădiştea Muncelului, există două cetăţi cu numele de Sarmisegetuza care se confundă frecvent. Capitala dacică a lui Burebista este numită astăzi Sarmisegetuza Regia, fiind capitala preromană a regatului dacic. După înfrângerea lui Decebal de către Traian şi cucerirea Daciei de către acesta din urmă, împăratul roman distruge cetatea dacică şi construieşte la o distanţă de 40 de km. de aceasta colonia Sarmizegetusa Ulpia Traiana Augusta Dacica, pe scurt Sarmizegetusa Ulpia Traiana.

[20] Cezar -13 iulie cca. 100 î.Ch.-15 martie, 44 î.Ch.

[21] Octavianus Augustus (63 î.Ch.-14 d.Ch.) era fiul lui Octavian şi al fiicei surorii lui Cezar. Mai târziu Cezar îşi va adopta nepotul. Este considerat primul împărat al Imperiului Roman.

[22] Moesii erau un trib traco-dac cunoscuți şi sub numele de mysi. De la tribali, situați în zona Plevnei, pe ambele maluri ale Dunării se aflau geţii. Cei din dreapta Dunării erau numiți moesi.

[23] Tribalii erau un trib traco-iliric, situat în sudul Dunării, în zona Plevnei de azi, în Bulgaria.

[24] Locuitori ai Dardaniei. Dardania era o regoine situată în partea de sud-vest a Moesiei, astăzi o mare parte a Serbiei.

[25] Neam tracic din sudul Dunării.

[26] Marcus Licinius Crassus Dives (115/114 î.Ch.-53 î.Ch.) a fost un politician din timpul republicii romane fiind renumit pentru averea sa. În anul 73 î.Ch. este numit pretor, Crassus a fost comandant suprem al trupelor militare romane pornite contra revoltei sclavilor conduși de Spartacus, revoltă pe care după lupte grele reușește să o înăbușe în anul 71 î.Ch. Apoi, împreună cu rivalul său Gnaeus Pompeius Magnus devine unul dintre cei doi consuli ai republicii romane. Cea mai mare putere şi influenţă o deţine în timpul Primului Triumvirat, încheiat în anul 60 î.Ch.,  când, alături de Pompei şi Iulius Cezar, conduce Roma.

[27] Sextus Julius Frontinus (aprox. 40-103 d.Ch.) în lucrarea sa “Strategemata", care este o colecție de exemple de stratageme militare din istoria romană și greacă.

[28] Diurpaneus a fost regele dacilor între anii 87-106 d.Ch. El era supranumit Decebal (“dek” -a onora, “balos” -puternic). În timpul său, statul centralizat dac s-a aflat la apogeul puterii sale. Mai restrâns ca arie geografică decât teritoriul stăpânit de regele Burebista, statul dac din timpul lui Decebal cuprindea: Transilvania, Banatul, Oltenia, centrul și sudul Moldovei. Noul stat era mai puternic și mai bine organizat.