Din istoria fotografiei

Ştefania Ciobârcă VII A

Termenul de fotografie provine din alăturarea cuvintelor greceşti „photos” (lumină) şi „graphein” (a desena). Conceptul de „fotografie” are o triplă semnificaţie în vorbirea curentă: o tehnică prin care se pot crea imagini sub acţiunea luminii, o imagine obţinută prin această tehnică sau o ramură a artei grafice.

Tehnica fotografică cuprinde modalităţi variate de producere a unor imagini permanente pe suprafeţe sensibile[1] la acţiunea fotochimică a luminii sau a unei alte forme de radiaţie[2]  precum şi prin tehnici moderne de captare a imaginilor prin mijloace electronice[3].

Prima şi cea mai veche fotografie care s-a păstrat datează din 1826-1827 şi reprezintă imaginea unei curţi interioare văzută de la fereastra sa de către francezul Joseph Nicéphore Niepce.

De la această primă realizare, în decursul timpului, fotografia a evoluat foarte mult iar progresele înregistrate au urmat trei direcţii principale: mărirea duratei de expunere sau mărirea sensibilităţii filmului fotografic, mărirea stabilităţii imprimării imaginii şi simplificarea aplicării tehnicilor de fotografiat datorită apariţiei aparatelor de fotografiat din ce în ce mai mici şi mai ieftine şi a substanţelor chimice pentru developare gata preparate[4] în laboratoare specializate.

Această perioadă a camerelor foto analogice[5] este caracterizată prin faptul că imaginea era captată pe plăci sau, mai târziu, pe filme fotografice realizate cu anumite substanţe chimice care îşi schimbă nuanţa sau culoarea la lumină[6]. După captarea imaginii cu aparatul fotografic, urma un proces numit „developare” în urma căruia imaginea „pozitivă” era „fixată”, întregul proces desfăşurându-se în întuneric sau într-o cameră luminată în roşu sau albastru[7]. În timpul developării, filmul fotografic era supus acţiunii unor substanţe chimice diverse rezultând o imagine finală care nu mai suferea modificări (era „fixată”) sub acţiunea directă a luminii, astfel încât fotografia putea fi privită fără nici o problemă la lumina zilei.

Ideea de fotografie color a circulat de la apariţia aparatului fotografic.

Primele experimente fotografice de culoare nu au avut succes: spre exemplu, la început nu se putea împiedica decolorarea fotografiilor. Prima fotografie în culori permanente s-a făcut în 1861 şi a fost realizată de fizicianul James Maxwell.

Astăzi, aparatele foto digitale au înlocuit filmul fotografic cu un senzor, de mărimi diferite, ce captează lumina şi o transformă în impulsuri electrice, memorând-o sub formă de bit-i. Fotografia digitală are un mare succes datorită numeroaselor avantaje pe care le oferă faţă de fotografia clasică, pe film. Imaginile capturate sunt mult mai uşor de prelucrat şi de distribuit. Ele pot fi vizualizate imediat după fotografiere cu posibilitatea de a fi şterse şi a realiza unele mai bune[8].

Curiozităţi din lumea fotografiei:

Prima fotografie din lume a avut un timp de expunere[9] de 8 ore;

Peste 3,5 trilioane de fotografii au fost realizate din 1826 până în prezent;

70% din activitatea de pe Facebook are ca subiect principal fotografiile;

În fiecare zi, peste 300 de milioane de fotografii sunt încărcate pe Facebook;

92% dintre utilizatorii de smartphon-uri realizează cel puţin o fotografie pe lună.

---

[1] Placă sau film fotografic.

[2] Specifice, cu precădere, perioadei fotografiei „analogice” dar folosite şi astăzi.

[3] Perioada actuală, cea a fotografiei „digitale”.

[4] Se mărea astfel viteza de scoatere a fotografiilor deoarece fotograful nu mai era nevoit să prepare singur substanţele folosite la developare, ceea ce necesita mult timp şi resurse financiare.

[5] Mecanice.

[6] În special sărurile de argint.

[7] Aceste culori nu afectau imaginea brută aflată pe placa sau filmul fotografic.

[8] Fotografia clasică putea fi vizionată doar după developare, ceea ce dura câteva ore bune.

[9] Perioada de timp de care aparatul fotografic are nevoie pentru ca imaginea să poată fi captată în bune condiţii.