Gabriel Blaga VII B
La vremea apariţiei sale[1],
în ziarul New York Time se sublinia că „Ferma
animalelor este o fabulă politică plină de înţelepciune, de compasiune şi
de învăţăminte pentru vremurile pe care le trăim”. Într-adevăr, ca în orice
fabulă, animalelor li se atribuie însuşiri şi desfăşoară activităţi omeneşti:
vorbesc, gândesc, citesc, scriu, învaţă, se organizează şi construiesc. George
Orwell spune despre „Ferma animalelor” că este prima carte în care încearcă, în
plină cunoştinţă de cauză, să facă să fuzioneze scopul politic cu scopul
artistic într-un tot unitar.
Acţiunea se petrece la ferma „Conacul”, deţinută de domnul Jones, care se
purta rău şi neglijent cu animalele. La fermă trăiesc numeroase animale: raţe, vaci,
porci, găini, porumbei, câini, calul Boxer, măgarul Benjamin sau corbul Moise.
Însă cel mai deştept şi mai înţelept dintre toţi era „Seniorul”, un porc bătrân
din rasa „Middle White”, câştigător a numeroase concursuri[2].
Acesta din urmă avusese un vis ciudat cu câteva seri în urmă: cum ar arăta
lumea animalelor fără oameni. Seniorul dorea să facă cunoscut visul său tuturor
şi de aceea toate animalele de la fermă se întâlnesc în hambarul cel mare
imediat ce domnul Jones se retrage. Pe întuneric, Seniorul le vorbeşte despre
„Om”, singurul duşman al animalelor. Omul este singurul care consumă şi nu
produce. De aceea se impune să scape de om pentru ca produsele muncii lor să le
aparţină. Trebuie să facă o revoluţie! Mai mult, pentru a le motiva şi a le
întări, le învaţă un cântec străvechi numit „Animale din Anglia”, care devine
imnul animalelor de la fermă.
După această întâlnire nocturnă, trei zile mai târziu, Seniorul moare
liniştit, în somn.
Între timp, domnul Jones, căruia îi plăcea să bea, uită să dea animalelor
de mâncare. Aceasta este picătura care umple paharul şi animalele se revoltă.
Revoluţia a avut loc… înainte de a fi pregătită. După o adevărată
încăierare, domnul Jones este alungat iar animalele pun stăpânire pe fermă.
Conducători ai revoluţiei fuseseră porcii Snowball şi Napoleon. Primul
lucru pe care cei doi în fac după alungarea domnului Jones este schimbarea
numelui fermei din „Conacul” în „Ferma animalelor”. Iar pentru ca totul să se
schimbe radical la noua fermă, Snowball şi Napoleon, rezumă principiile
animalismului la şapte precepte:
1. Oricine merge pe două picioare este duşman;
2. Oricine merge pe patru picioare sau are aripi este prieten;
3. Nici un animal nu va purta haine;
4. Nici un animal nu va dormi într-un pat;
5. Nici un animal nu va bea alcool;
6. Nici un animal nu va ucide un alt animal;
7. Toate animalele sunt egale.
Animalele de la fermă sunt încântate de schimbarea realizată. Acum muncesc
cu spor şi voie bună pentru ca tot ce produc este folosit de ele şi pentru ele.
Nu mai există foamete ci prosperitate. Snowball pune la punct un program de
educaţie pentru toate animalele, aduce tot felul de inovaţii care să le uşureze
munca şi traiul, instituie ore şi zile de odihnă, creează un drapel verde al
animalelor, rezumă cele şapte precepte în doar două propoziţii pentru a le
ajuta să le memoreze şi pe animalele mai „proaste”: „Patru picioare bine, două
picioare rău!” Ba chiar plănuieşte o Republică a Animalelor, după înlăturarea
definitivă a oamenilor, şi proiectează o moară de vânt pentru a produce
electricitate.
Veste preluării fermei „Conacul” de către animale şi marea prosperitate la
care ajunsese „Ferma Animalelor” în urma muncii în comun şi în folos propriu,
bazată pe o bună administrare, fac înconjurul lumii. Oamenii vorbesc cu
admiraţie şi teamă despre rezultatele obţinute iar animalele de pretutindeni
privesc ferma ca pe un Rai pe pământ unde toate îşi doresc să ajungă.
Dar după un timp şi la „Ferma animalelor” intervin invidia, lăcomia,
corupţia, dorinţa de înavuţire, dorinţa de putere, schimbarea principiilor
iniţiale după bunul plac al celor care conduc, dorinţa acestora pentru un trai
cât mai bun pe spinarea celorlalţi etc.
Porcii, fiind mai inteligenţi decât celelalte animale, ajung să conducă
ferma şi uşor-uşor să folosească acest lucru în avantajul lor. De exemplu,
prima dată s-a observat dispariţia unei cantităţi din producţia de lapte.
Misterul s-a dezlegat când animalele au descoperit că laptele era amestecat în
hrana porcilor. S-au revoltat şi au protestat dar porcii au ştiut să aplaneze
conflictul motivând că muncesc mai mult decât toţi, depun un efort mai mare şi
au nevoie de hrană multă şi consistentă pentru a fi sănătoşi şi a lucra în
folosul şi spre binele tuturor.
Chiar dacă erau mereu în fruntea animalelor de la fermă şi participau
foarte activ la şedinţele comune desfăşurate pentru a se sfătui cu toţii şi a
hotărî ce vor face pe mai departe, devine tot mai evident că porcii Snowball şi
Napoleon nu au aceeaşi viziune asupra viitorului fermei. Invidios pe Snowball
şi pe realizările lui, Napoleon reuşeşte să-l alunge de la fermă, omorându-l.
Napoleon fură planurile pentru moara de vânt şi ajutat de porcul său de încredere,
Squealer, spionul numărul unu, şi de câinii crescuţi şi dresaţi numai de
Napoleon, schimbă principiile iniţiale, transformându-le în unele favorabile
lui şi tuturor porcilor, prin adăugarea a două-trei cuvinte la sfârşitul lor:
4. Nici un animal nu va dormi într-un pat cu aşternuturi.
5. Nici un animal nu va bea alcool în
exces.
6. Nici un animal nu va ucide un alt animal fără motiv.
7. Toate animalele sunt egale, dar
unele sunt mai egale decât altele.
Schimbarea preceptelor este întotdeauna precedată de modificări în
comportamentul porcilor: porcii se mută în casă, dorm în pat, mănâncă tot ce
este mai bun deoarece ei învaţă şi îşi folosesc memoria. În tot acest timp, celelalte
animale muncesc din greu, cu hrană puţină dar sunt încă mulţumite pentru că se
bucură de libertate şi nu mai trăiesc în sclavie. Dacă se întâmplă să
protesteze la unele schimbări, porcii le mint şi le fac să creadă că nu au
înţeles bine principiile iniţiale sau că nu le-au reţinut bine. Şi le duc să le
citească pe cele noi, modificate, pentru a le împrospăta memoria.
Totul se schimbă tot mai mult la fermă. Porcii profită în folosul lor de
munca animalelor. Ca şi în comunism, tot ce este bun nu se mai datorează
tuturor ci iubitului conducător Napoleon. Îi conferă acestuia numeroase medalii
şi tot mai multe privilegii.
Porcii schimbă numele imnului transmis de Senior din „Animale din Anglia” în
„Tovarăşe Napoleon”. Porcii huzuresc împreună cu cei din neamul lor pe spinarea
celorlalte animale. Printre locuitorii fermei impun frica şi teroarea fiind slujiţi
de spioni şi câini de încredere.
Viaţa animalelor de rând devine tot mai grea, ele trudesc din greu (mai
ales calul Boxer) sub noile devize inventate de Napoleon, precum: „Am să
muncesc mai mult” şi „Tovarăşul Napoleon are întotdeauna dreptate”.
Dar lucrurile nu se opresc aici. Îmbătat de puterea absolută la care
ajunsese şi pierzându-şi simţul realităţii, până la urmă Napoleon încalcă şi
primele două precepte pe care se întemeiase viaţa cea nouă şi fericită a
„Fermei Animalelor”. El transformă sinteza lui Snowball din „Patru picioare bine, două
picioare rău!” în „Patru picioare bine, două picioare mai bine!”, deoarece acum
el încheiase tot felul de afaceri cu oamenii. Vindea produsele fermei şi
obţinea lucruri care-i erau lui de folos şi porcilor dar nu şi celorlalte
animale de la fermă.
Pentru a întreţine şi întări bunele relaţii cu oamenii, Napoleon
organizează diferite banchete unde porcii şi oamenii chefuiesc, joacă cărţi şi
se îmbată. Ultimul dintre aceste banchete trezeşte raţiunea animalelor care îşi
înfrâng frica şi luptă împotriva porcilor.
Astfel ia sfârşit „Ferma Animalelor”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu