Dragostea pentru patrie

Luciana Dumitrescu VIII A

Dragostea de patrie este cel mai nobil şi cel mai înălţător sentiment pe care îl poate simţi o fiinţă omenească.

Dragostea de patrie este dragostea de pragul casei în care ne-am născut, de vatra focului şi de cuptorul la care ne-am încălzit în iernile aspre când zăpada scânteietoare era spulberată de vânturi sau scârţâia sub pasul zburdalnicei copilării. Este dragostea de pace, de liniştea şi de prosperitatea patriei noastre. Este spiritul revoluţionar care ne face să realizăm lucrurile mai bine, să le dorim mai frumoase, să ne bucurăm de ele şi de o viaţă liberă.

Dragostea de patrie este viaţa, fericirea pe care o simţim trăind în fiinţa neamului nostru, este sănătatea noastră, orizonturile acestui pământ, este cerul curat cu miros de fân şi parfum îmbietor al florilor, este seninul nopţilor cu stele, sunt sclipirile stropilor de rouă de pe iarba înverzită în dimineţile de primăvară pe care razele soarelui vin să le răpească sus, în văzduh.

Orice român care îşi iubeşte patria se gândeşte cu bucurie la oamenii valoroşi ai acestor meleaguri pe care le iubim: Burebista, Decebal, Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanul, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Aurel Vlaicu, Henri Coandă, Nicolae Iorga, Constantin Brâncuşi, George Enescu şi mulţi alţii. Fără ei, cuvântul “patrie” ar fi gol, fără sacrificiul lor pe altarul istoriei, al culturii şi al ştiinţelor, ţara noastră ar fi doar o etichetă de un anumit contur pe harta lumii.

Dragostea de patrie înseamnă să ne sacrificăm, să dăm totul pentru ţară, înfăptuindu-i idealurile, trăind în adevăr şi dreptate.